Am plecat, ca fetele, prin tara. Ca doar e vacanta, restante n-avem si ne descurcam sa cersim bani. Cum eu ramasesem cu fixul cu festivalul medieval, am mers la Brasov, unde se anunta sa fie un eveniment de genul. Cred ca a fost dragut, n-am idee, n-am stat mai mult de 15 minute, iar cand am decis sa stam mai mult, a inceput ploaia si s-a terminat tot. Si daca tot ploua, pe seara am iesit sa bem. In prima seara a fost bine, ca era lume, era festival. In a doua seara, pustiu peste tot si orasul oricum arata bantuit si ciudat, asa ca noaptea e scoasa din inceputuri de povesti de groaza.
Inainte sa plecam, am mai batut putin strazile si am cautat strada Sforii, loc in care un claustrofob n-ar fi foarte incantat sa mearga. Eu am incaput si am rezistat sa trec de doua ori pe acolo, fara sa fac foarte urat. A fost frumos ca am explorat pe acolo de capul nostru, fara sa depindem de cineva si pentru un om lipsit de orientare in spatiu, plimbari de genul sunt in permanenta noi. Si apoi am incercat sa plecam. Brasovul ni s-a parut un loc dragut, dar doar in vacanta si, eventual, cand e vreun eveniment pe acolo. Orasul insa, se pare ca ne-a placut si a vrut sa ne tina acolo, pentru ca am alergat o ora, trecand prin trei autogari, intrand in conflict cu toti taximetristii, pana i s-a facut mila cuiva de noi si ne-a trimis la drumul mare, sa incercam sa agatam autocarul cu pricina. Problema a fost ca pana sa apara autocarul, noi, 2 fete tinerele, prezentabile, as putea zice, am agatat restul tiristilor care treceau pe acolo, ceea ce ne-a imbogatit teribil vocabularul. Dupa care am reusit sa prindem si autocarul, cu semne disperate din maini, sarind si topaind pe marginea drumului.
Dupa 4 ore sau ceva, am ajuns la Ramnicu Valcea unde ne-a intampinat cineva si ne-a dus pana in Olanesti, in tabara de reiki and stuff. Acolo aveam in program sa ne relaxam, sa facem ceva terapie si, cel mai important, sa ne golim capatzana de toate chestiile care ne consuma prea mult. Ca sa vezi, pana la urma, au iesit toate. Minus relaxarea, poate. Care a fost inlocuita de doze de alcool, so i’d call it a fair trade.
Azi s-a incheiat tabara, lumea a plecat spre casa, ne-om vedea la anul. Numai noi am pornit-o spre Sibiu (multumim, Alex, ca ne-ai dus la timp si n-am pierdut trenul), am ajuns in gara cu 5 minute inainte sa plece trenul si ne-am prabusit apoi pe scaune. Unde am adormit. La Sighisoara, unde trebuia sa schimbam trenul, ne-am trezit ametite si am sarit din trenul care pornise deja. Eu care n-as fi sarit nici in ruptul capului treaza si cu trenul pe loc, ca sa nu imi sara si genunchiul odata cu asta, am zburat cu trolleru’ in mana, geanta de laptop pe umar, rucsacul in spate si inca o geanta. Si nu mi-a sarit nimic, am aterizat ca o curca beata, da’ intreaga.
Si macar am ajuns la Sighisoara, ca tot imi doream asta de ceva timp. In pauza de 2 ore dintre trenuri am mers la cetate, ne-am plimbat pe acolo si cand ne-am asezat la inghetata, mi-am dat seama ca l-am uitat pe Freud in tren. Psihopatologia vietii cotidiene e prinsa intre 2 scaune, undeva in drum spre Bucuresti, lucru care m-a intristat teribil.
Macar am prins trenul urmator. Asa ca acum stau intr-un scaun verde, foarte fericita ca am priza aici si semnal. Ma asteapta Oradea. Pana atunci, ma refugiez in tehnologie. Singura si iar pe drumuri, stare care imi place teribil.
