Irealitatea mea imediata

E clar ca lumea e intr-o schimbare. Majora. Sau vine apocalipsa. Oricum ceva dramatic se intampla si am dovezi.

Nu de alta, dar altfel nu imi pot explica faptul ca eu am ajuns sa am insomnie (desi am asa o senzatie ca s-a mai intamplat asta si anul trecut), sa fac curat in camera si sa gatesc, toate in aceeasi zi. Astea-s trecute ori la fenomene supranaturale ori la chestii care se fac din an in an. Pe rand, desigur. Asa o arata sfarsitul? Ma gandesc eu ca or fi ceva semne, cum sunt alea din Biblie. Cei patru calareti si monstrul insomniei la un hipersomniac. Molima, lacustele si clatitele cu miere. Cutremurele si aspiratorul pornit.

Sunt sigura ca am calitati, ca doar mi-a zis Mitro si daca mi-a zis ea, o cred. Si, pur si simplu, printre ele nu se numara astea cu gatitul si curatenia. Uite, pot sa dau cu mopul, asta chiar pot sa fac si ma distreaza. Dar pana la mop, eheeee, cate sunt de facut…

Sau poate ma fac mare. Azi m-am uitat in oglinda si m-am vazut ca un om de 20 de ani si nu mi-a venit sa cred. Nu ca nu m-as fi privit si pana acum in oglinzi, dar stim cu totii ca imaginea reala difera de aia proprie, din capu’ nostru. Si cred ca azi s-au suprapus. Ani la randul m-am intrebat cum o sa arat la 20 de ani si inca nu am varsta asta, dar ma apropii vertiginos. Na ca am aflat, acum m-am linistit. Si nu ma plang de ce am gasit.

Si poate candva, n-o sa ne mai amintim… O sa ne intrebam cand si cum am ajuns la varste mai inaintate, daca o sa ajungem atat de departe. Adica, in principiu, daca ne duc ficatul si rinichii pana dincolo de 40 ani.

Da’ pana atunci, noi sa fim sanatosi. Si fericiti. Si camera curata, mancarea pe masa, iar somnul dulce si potrivit de lung.

Ce vreau si ce-mi trebe

Chestia cu Let’s do it, Romania! e ceva foarte simpatic. E un lucru pe care l-am asteptat ani intregi, cu sufletelu’ meu eco la gura. Poate de aia nici nu mi se pare ciudat ca prefer sa stau o zi intreaga, culegand gunoaie intr-un oras strain (Iasi), decat sa stau cuminte la o conferinta de psihologie si sa ascult tot felul de chestii inteligente din domeniu. Poate si din cauza ca sunt convinsa ca or sa mai fie conferinte, o sa tot aud chestii inteligente legate de psihologie, dar cine stie cand o sa se mai stranga atatia oameni cu unicul scop de a curata Romania intr-o singura zi? Si mai e si chestia cu o singura zi. Adica e atunci sau niciodata.

Pe de alta parte, daca il anunt pe tatal meu care m-a finantat pentru participarea la conferinta ca eu vreau sa fiu eco si sa strang gunoaie… Probabil m-ar dezmosteni. El nu e eco. Deci nu e o idee tocmai buna.

Asa ca pun pe blog. E ca si cand i-as zice, dar nu ii zic de fapt. Pur si simplu ideea exista acum undeva. La fel si dorinta mea de a impaca si capra si varza.