De ce intarzii

Dincolo de treaba cu calculatul prost al timpului, care ma caracterizeaza totusi destul de bine, exista si un motiv de care mi-am dat seama recent.

Mi-e teama sa nu se anuleze tot. De fiecare data cand am fost gata in timp util, suna telefonul si eram anuntata ca nu se mai poate, deci nu mai are rost sa ies. Probabil ca dupa ce am ramas asa de cateva ori, toata aranjata si pregatita de iesit in oras si mi s-a trantit in fata usa, mi-am dezvoltat acest mecanism de aparare. Caci cu siguranta, daca intarzii, sa nu mai zic ca daca persoana deja ma asteapta la locul intalnirii, stiu sigur ca nu o sa raman stand degeaba in casa. In orice caz, e o chestie de care imi dau seama dupa ani de intarziere, asa ca a fost destul de ascunsa in interiorul meu.

Intarzierea la cursuri are o alta explicatie, pe langa faptul ca dorm prea mult, nu ma pot trezi si asa mai departe. Inca nu sunt foarte sigura de asta, dar e un inceput. Mie nu prea imi plac oamenii. In special dimineata. Nu imi plac nici dupa-amiaza, dar dimineata e cel mai prost moment. Asa ca daca intarzii si ajung in mijlocul orei, n-o sa am de ce sa stau la discutii cu ei sau sa ii ascult si asa mai departe. Pentru ca noii mei colegi sa nu se supere pe mine, as vrea sa le atrag atentia ca de ceva timp incoace vin tot mai devreme la facultate )

Am mai intalnit chestia asta; au fost facute si studii pe subiect. Oameni care nu isi fac planuri cu mult timp inainte, deoarece traim intr-o lume haotica si oricand poate interveni hazardul, iar astfel, planurile nu isi au rostul pentru ca totul se poate schimba. Asa ca prefera sa nu investeasca energie si asa mai departe, deoarece sunt nesiguri.

Fac progrese, in orice caz. E mult de redus din timpul meu de intarziere, dar… Cine stie? Intr-o buna zi, as putea fi punctuala. Imagine that…

Arta de a intarzia

Eu intarzii.

Stiu ca la ora x trebuie sa fiu undeva. Ma uit la ceas, vad ca mai e o anumita perioada de timp pana la ora respectiva si ma relaxez brusc: ce atata graba? Uite cat mai e…

Dupa vreo 20 min, timp in care as fi putut fi gata si, de asemenea, timp in care ceva din mine tot incearca sa imi atraga atentia, mai fac un calcul. Acela e momentul in care am revelatia ca desigur ca am calculat gresit timpul, deoarece eu nu pot sa calculez. Dupa care e prea tarziu pentru orice, pentru ca mai apar o groaza de chestii de rezolvat. Un novice s-ar stresa aici si ar umbla, trantind diverse, alergand intr-un suflet din colt in colt. Un invatat stie ca este oricum prea tarziu, asa ca incepe sa isi rezolve sarcinile calm.

Primele dati, oamenii care asteapta se vor soca. Dar in timp, daca intelegi aceasta arta de a intarzia, se vor obisnui cu timpul indelungat pe care il au de asteptat. Unii se vor gandi sa iti dea ora gresita, sa iti spuna sa vii cu o ora mai devreme, dar tu pana si cu acest timp impus, vei intarzia.

Pentru mine e un fel de when life gives you lemons, make lemonade. Ca asa sunt unii oameni. Intarzie. E in natura lor. Nu au treaba cu reperele temporale. Eu nu am treaba nici cu reperele spatiale. Dar cum nu ma pot opri din intarziat, macar sa o fac ca lumea. Exemplele situatiilor in care am ajuns tarziu sunt nenumarate, de la petreceri (unde ajung uneori si dupa doua ore, iar o data am ajuns dupa sase) pana la probele de bac unde, se stie, trebuie sa fii la timp.

Si nu trebuie sa fii punctual din cand in cand. Pentru ca, inevitabil, toti oamenii intarzie. Si candva o sa ajungi mai devreme decat omul cu care te intalnesti. Si culmea, el nefiind obisnuit cu aceasta practica, se va simti vinovat si va uita o parte din intarzierile tale. Dar asta e ceva ce vine in ani de exercitiu…

O intrebare normala ar fi: de ce se mai vad oamenii aia cu mine daca intarzii in asa hal? Ei bine, pe mine ma plac. Da, se enerveaza, se uita urat la mine, dar eu zambesc. V-am mai spus de cum zambesc eu? Cica e eficient. Mna, sunt draguta, cand trebuie si cand simt ca urmeaza sa imi zboare capul de pe umeri.

De asemenea, nu trebuie sa intarzii tot timpul. Daca se intampla sa ajungi vreodata la timp, nu te ingrijora, mai sunt multe alte ocazii de intarziat. Pana la urma, nu e ceva ce iti impui. Mai degraba iti impui cum sa intarzii, decat ideea de a o face. Asta inseamna, in final, arta de a intarzia.