De ce intarzii

Dincolo de treaba cu calculatul prost al timpului, care ma caracterizeaza totusi destul de bine, exista si un motiv de care mi-am dat seama recent.

Mi-e teama sa nu se anuleze tot. De fiecare data cand am fost gata in timp util, suna telefonul si eram anuntata ca nu se mai poate, deci nu mai are rost sa ies. Probabil ca dupa ce am ramas asa de cateva ori, toata aranjata si pregatita de iesit in oras si mi s-a trantit in fata usa, mi-am dezvoltat acest mecanism de aparare. Caci cu siguranta, daca intarzii, sa nu mai zic ca daca persoana deja ma asteapta la locul intalnirii, stiu sigur ca nu o sa raman stand degeaba in casa. In orice caz, e o chestie de care imi dau seama dupa ani de intarziere, asa ca a fost destul de ascunsa in interiorul meu.

Intarzierea la cursuri are o alta explicatie, pe langa faptul ca dorm prea mult, nu ma pot trezi si asa mai departe. Inca nu sunt foarte sigura de asta, dar e un inceput. Mie nu prea imi plac oamenii. In special dimineata. Nu imi plac nici dupa-amiaza, dar dimineata e cel mai prost moment. Asa ca daca intarzii si ajung in mijlocul orei, n-o sa am de ce sa stau la discutii cu ei sau sa ii ascult si asa mai departe. Pentru ca noii mei colegi sa nu se supere pe mine, as vrea sa le atrag atentia ca de ceva timp incoace vin tot mai devreme la facultate )

Am mai intalnit chestia asta; au fost facute si studii pe subiect. Oameni care nu isi fac planuri cu mult timp inainte, deoarece traim intr-o lume haotica si oricand poate interveni hazardul, iar astfel, planurile nu isi au rostul pentru ca totul se poate schimba. Asa ca prefera sa nu investeasca energie si asa mai departe, deoarece sunt nesiguri.

Fac progrese, in orice caz. E mult de redus din timpul meu de intarziere, dar… Cine stie? Intr-o buna zi, as putea fi punctuala. Imagine that…

Un alt fel de timp

Ca tot vorbeam despre problemele cu reperele temporale…

Vorbeam cu sweetchildintime despre good waves si bad waves si am ajuns amandoua la concluzia ca acum este doar un bad wave si va urma, cu siguranta, un good wave. Bad karma, good karma (desi teoretic asta ar fi dharma, dar in fine, de dragul analogiei, ignoram teoria de data asta). Se intoarce roata si asa mai departe.

Pai bun, si continuand pe firul asta, am decis ca valul cel bun va fi dupa sesiune. Ca nu putem sa ne trezim acum in mijlocul valului bun si sa-l petrecem pe tot invatand si dand examene. Si ca de atunci ar trebui sa inceapa vremea noastra. Ceea ce ne-a facut sa ne intrebam – acum unde suntem? 2009? Parca totusi peste tot e 2010… Doar ca pentru noi nu a inceput propriu-zis. Nu existam, doar facem proiecte si invatam. Asa ca am decis ca acum suntem intr-o zona crepusculara temporala, de trecere. Noi nu suntem nici in 2009, nici in 2010, dar recunoastem si acceptam faptul ca majoritatea oamenilor sunt in 2010. Asta ne afecteaza prea putin. Noi ne vedem de non-existenta noastra de zi cu zi. Plus ca la cum se vede vremea acum, cu siguranta dupa sesiune intram in primavara, ceea ce e genial. Da, se pare ca imi creez o usoara obsesie cu vremea, dar e importanta pentru moral, serios acum.

Nu conteaza ca trecem peste toate schemele impuse de societate, peste asa-zisa normalitate, peste obisnuitul calendar. Noi amanam putin noul an, pentru ca vrem sa fie meaningful, vrem sa ne aduca intr-adevar ceva nou, ceva bun. Vrem sa ne facem planurile pentru noul an fara sa fim presate de diverse, iar dupa doua luni in 2010 celorlalti ne dam seama mai clar de ce am vrea noi sa facem in 2010 nostru. In plus, facultatea chiar e importanta pentru noi si poate dupa sesiune o sa ne facem o idee mai buna despre ce inseamna facultatea asta, despre ce vrea ea de la noi si despre ce vrem noi de la ea. Si o sa vina primavara si o sa incepem cu weekendurile in afara Bucurestiului (v-am spus vreodata ca noi avem weekend de aproape 4 zile?) si si… Multe altele care vor fi trecute pe o lista anume.

Macar avem o idee, un vis de care sa ne agatam. O speranta ca ne asteapta ceva bun dincolo de ce e acum.