Prima zapada

Treaba asta cu zapada a fost o agitatie pe care am ratat-o. Am fost chiar paralela cu tot ce se intampla. Ba chiar, povestile colegilor mei care nu au reusit sa plece din oras spre casele lor mi se pareau scoase dintr-un buletin de stiri ireal, eventual din filmele de actiune. La vreo 3 zile dupa ce a inceput ninsoarea m-am deplasat pana la fereastra dinspre strada. Mi s-a parut ca am omis cu siguranta ceva, pentru ca ultima mea imagine despre strada mea (zapada din loc in loc) nu se potrivea cu ce vedeam in clipa aia (zapada peste tot).

Dar macar nu m-am enervat. N-am stat in aglomeratie. Nu am urlat in mintea mea a 1543a oara ca parasesc orasul asta idiot. Nu, nu… liniste si pace. Cu pretul a 3 zile de febra si greutate in respiratie. Bronsita m-a salvat de calvarul urban :))

Eu am vazut Bucurestiul gata nins, inca alb, tacut si calm. Fara vantul turbat, fara viscol, fara oameni nervosi sau claxoane. Era chiar linistea pe care o asociez eu, nu stiu din ce motiv, iernii.

Anunțuri

Posted on Decembrie 21, 2009, in Zile bune si nebune and tagged , . Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: