Arta de a intarzia

Eu intarzii.

Stiu ca la ora x trebuie sa fiu undeva. Ma uit la ceas, vad ca mai e o anumita perioada de timp pana la ora respectiva si ma relaxez brusc: ce atata graba? Uite cat mai e…

Dupa vreo 20 min, timp in care as fi putut fi gata si, de asemenea, timp in care ceva din mine tot incearca sa imi atraga atentia, mai fac un calcul. Acela e momentul in care am revelatia ca desigur ca am calculat gresit timpul, deoarece eu nu pot sa calculez. Dupa care e prea tarziu pentru orice, pentru ca mai apar o groaza de chestii de rezolvat. Un novice s-ar stresa aici si ar umbla, trantind diverse, alergand intr-un suflet din colt in colt. Un invatat stie ca este oricum prea tarziu, asa ca incepe sa isi rezolve sarcinile calm.

Primele dati, oamenii care asteapta se vor soca. Dar in timp, daca intelegi aceasta arta de a intarzia, se vor obisnui cu timpul indelungat pe care il au de asteptat. Unii se vor gandi sa iti dea ora gresita, sa iti spuna sa vii cu o ora mai devreme, dar tu pana si cu acest timp impus, vei intarzia.

Pentru mine e un fel de when life gives you lemons, make lemonade. Ca asa sunt unii oameni. Intarzie. E in natura lor. Nu au treaba cu reperele temporale. Eu nu am treaba nici cu reperele spatiale. Dar cum nu ma pot opri din intarziat, macar sa o fac ca lumea. Exemplele situatiilor in care am ajuns tarziu sunt nenumarate, de la petreceri (unde ajung uneori si dupa doua ore, iar o data am ajuns dupa sase) pana la probele de bac unde, se stie, trebuie sa fii la timp.

Si nu trebuie sa fii punctual din cand in cand. Pentru ca, inevitabil, toti oamenii intarzie. Si candva o sa ajungi mai devreme decat omul cu care te intalnesti. Si culmea, el nefiind obisnuit cu aceasta practica, se va simti vinovat si va uita o parte din intarzierile tale. Dar asta e ceva ce vine in ani de exercitiu…

O intrebare normala ar fi: de ce se mai vad oamenii aia cu mine daca intarzii in asa hal? Ei bine, pe mine ma plac. Da, se enerveaza, se uita urat la mine, dar eu zambesc. V-am mai spus de cum zambesc eu? Cica e eficient. Mna, sunt draguta, cand trebuie si cand simt ca urmeaza sa imi zboare capul de pe umeri.

De asemenea, nu trebuie sa intarzii tot timpul. Daca se intampla sa ajungi vreodata la timp, nu te ingrijora, mai sunt multe alte ocazii de intarziat. Pana la urma, nu e ceva ce iti impui. Mai degraba iti impui cum sa intarzii, decat ideea de a o face. Asta inseamna, in final, arta de a intarzia.

Anunțuri

Posted on Ianuarie 7, 2010, in Zile bune si nebune and tagged . Bookmark the permalink. 4 comentarii.

  1. Esti un amator fata de cei care, cel putin o vreme, au fost extrem de punctuali si de abia de la o varsta si-au descoperit si si-au cultivat acest talent 🙂
    Tu nu ai cu ce sa compari – stii chestia aia cu „daca nu stii ce-i rau, nu savurezi binele”!

    Apreciază

  2. ca sa inteleaga lumea, prin arta se intelege ca la ora la care trebuie sa fie intr-un loc, atunci iese din casa, saaaaau , in cazul in care este vorba de scoala si ore matinale, exista posibilitatea sa se trezeasca doar dupa al 2-lea curs.
    (o sa ma bata… i know it )

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: