Sibiu

Zilele astea am inceput sa ma gandesc la Sibiu. Nu de alta, dar sesiunea bate la usa. Cu picioarele.  

Nu am mai fost acolo de prin octombrie, cred. Si mereu mi-e dor de orasul ala. E drept ca si acolo as face frigul, mai rau ca in Bucuresti, dar ar fi altfel :D. Nici nu merg de mult timp acolo. Mi-am dorit tare mult sa ajung cand a fost capitala culturala, in 2007, dar nu a fost chip. Am ajuns dupa. Insa m-a cucerit din prima clipa. Am niste prieteni foarte buni acolo; sunt genul ala de oameni cu care stai si povestesti noptile, mergi la cafele ziua si tot asa. Cu ele mergi la shopping, cu ei vorbesti. Oricum ar fi, nu poti sa te plictisesti. La primele vizite, am cerut sa fiu plimbata prin cat mai multe cafenele. Si sunt sigura ca mai sunt multe de descoperit, dar deja avem una preferata in care ne petrecem timpul, Atrium, langa Pod. Care se pare ca are o sora, la o straduta distanta, pe care nu am vizitat-o inca. Ultima data cand am fost in Atrium, s-a nimerit sa fie una din melodiile mele preferate chiar cand am intrat, a fost o proiectie foto cu imagini tare faine si a si cantat un nene la pian.

Imi place sa ma pierd pe stradutele lor vechi si inguste, imi place sa ma opresc pe o banca undeva si sa mai scriu doua randuri. Sau sa fac poze orasului, oamenilor din oras. Daca as putea sa desenez, m-as opri sa ii desenez. Imi plac magazinele, cafenelele, librariile care sunt in cladiri vechi. Cel putin libraria Humanitas de pe Balcescu are un aer autentic de … nu stiu… librarie, asa cum mi-o imaginez eu. Intr-o cladire veche, dar care nu ameninta sa se darame in orice clipa, ziduri de caramida, lemn, piatra pe jos. De obicei treceam acolo sa imi iau carti pentru drumul pe tren si ramaneam mult timp inauntru, chiar daca era a nu stiu cata vizita.

Multi mi-au spus ca nu as rezista sa locuiesc acolo, majoritatea sibieni. Ca e dragut asa in vizita, dar e plictisitor in general, ca n-ai ce face, si asa mai departe. Nu stiu ce sa zic, dar mi-ar placea sa incerc; intr-un apartament dragut, undeva pe Nicolae Balcescu sau cum il numesc eu, Lipscaniul lor. Mi-ar placea sa le traiesc viata, chiar daca numai pentru o vreme. Nu imi pot da seama cum ar fi sa locuiesc acolo din nici 10 vizite pe an…

Mi-ar placea sa imi chem prietenii in apartamentul ala. Sa stam pana tarziu si sa povestim sau, oricum, sa facem lucruri linistite. Alcool cat sa ne incalzim, glume, povesti, mai o mima, mai niste carti…

Acum serios, voi v-ati gandit vreodata sa traiti in alt loc, macar pentru o vreme?

Anunțuri

Posted on Ianuarie 13, 2010, in Zile bune si nebune and tagged , . Bookmark the permalink. 7 comentarii.

  1. Multumesc pentru cuvinte…le-ai gasit si ordonat minunat la adresa orasului meu. Si da, m-am gandit sa ma mut, insa doar in alta parte a Sibiului. Nu inteleg cine ti-ar fi putut spune ca te plictisesti aici.Desigur cu conditia sa fi sibian. Daca vi din alt oras mult mai mare si mai agitat, e posibil sa te plictisesti dupa un timp….insa eu iubesc „plictiseala” aceasta si nu as schimba-o niciodata. Aaaa…mai sunt unii care isi rateaza viata intr-un loc , iar apoi dau vina pe locul respectiv…dar nu-i luam in seama…

    Apreciază

  2. midnightfrenzy

    Cu placere, multumesc de apreciere. Poate candva o sa apuc sa testez cat dureaza ca sa ma plictisesc 🙂

    Apreciază

  3. poti sa te plictisesti in sibiu?

    mi’e dor de ziua aia de toamna din sibiu. mi’e dor de oamenii draguti, si mi-e dor sa imi impart clipele( si cel mai bun frappe) in acel oras cu tine.

    si acum citesc ce am zis si par ff sentimentala(sibiul are aceasta tendinta asupra mea) .
    Promite-mi ca in primul weekend de primavara fugim acolo :)) .

    Apreciază

    • midnightfrenzy

      Asa mi s-a spus, ca poti. Eu nu cred pana nu verific 😛
      Si eu imi amintesc de ziua aia de toamna… Toata lumea isi doreste zile perfecte, toata lumea le planuieste, rar ies planurile ca lumea… Noi am avut un inceput mai ciudat, pana am ajuns in Sibiu si tot asa…Dar a fost o zi absolut geniala, la care nici noi nu ne asteptam.
      Cum da soarele de primavara, cum ne luam lumea in cap.

      Apreciază

  4. Se spune ca nu crezi ceea ce vezi, ci vezi ceea ce crezi….deci depinde doar ceea ce credeti cu sufletul despre Sibiu, iar ochii vor vedea in consecinta.

    Apreciază

  5. Nu te plictisesti in Sibiu, corect, dar nici nu vei fi acceptata vreodata – e o comunitate inchisa, autosuficienta si orgolioasa (in parte cu motiv, in parte fara nici unul)…
    Cat timp ai aer de „turist”, vei fi servita, ti se va face loc sa privesti prin aparatul foto, ti se vor spune povesti. Daca te muti acolo si anunti ca le-ai ocupat spatiul vital cu obiceiurile tale de damboviteanca, o sa-ti intoarca spatele.
    Asta vine din nesiguranta lor – de fapt, sub toate aerele lor, este teama de a fi considerati provinciali, teama ca tu vei descoperi ca ei sunt moldoveni, olteni care au trecut prin purgatoriul stramutarii si sunt la fel de neinduplecati cu noii veniti precum si altii au fost cu ei. In fond, desi povestile lor fac mereu referire la nemti si la adevaratii ardeleni, aia sunt tot mai putini, de pus in vitrina! 🙂

    Apreciază

  6. Vai ce rau esti……Hai sa-ti spun o poveste…Era o data un bunic caruia nepoteii lui s-au gandit sa-i faca o farsa. In timp ce bunicul dormea, acestia din urma au luat niste branza urat mirositoare si l-au uns pe acesta pe la mustati. Dupa un timp, bunicul s-a trezit deranjat de mirosul insuportabil din camera. Pentru a repira aer mai curat, s-a dus in alta camera, apoi in alta, apoi in bucatarie, insa peste tot dadea de acelasi miros. Indignat peste masura, a iesit in curte unde era sigur ca va da de aer curat, insa ce sa vezi, si afara mirosea exact la fel. In concluzie, fiecare vede si percepe lumea prin prisma propriilor murdarii de care este inconjurat in majoritatea timpului…..

    Si mai este una……Socrate statea la poarta cetatii sale si s-a apropiat de el un calator. calatorul l-a intrebat pe acesta : Cum sunt oamenii din aceasta cetate? Socrate l-a intrebat: Dar cum sunt oamenii din cetatea din care vi? OOO sunt rai si meschini spuse calatorul.Socrate i-a replicat: pai du-te in alta parte atunci, deoarece si aici sunt la fel. Peste un timp vine alt calator care ii pune lui Socrate aceeasi intrebare. Desigur, Socrate l-a intrebat si pe acesta la fel ca pe primul, despre oamenii din cetatea din care venea. Eee, erau niste oameni buni, harnici, calzi si primitori, raspunse calatorul. Atunci pofteste inauntru, ca si aici oamenii sunt la fel, i-a replicat Socrate…..
    In loc de concluzii……trageti voi concluzii::))
    Sa nu te superi pe mine, insa eu sunt chiar mandru si multumit de orasul meu, cat si de majoritatea oamenilor de aici pe care ii cunosc……Poate ca tu ai intalnit fosti moldoveni sau olteni care ti-au lasat un gust neplacut……insa si acest oras, asemeni unei femei constiente de frumusetea ei, se lasa mai greu cucerit, decat o femeie urata….

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: