Exercitiu de dorinte

Sa reactualizez. Am uitat ca vreau, am uitat ce vreau, am uitat de ce vreau. Asa ca acum incerc sa imi amintesc. Pentru ca e important sa stii ce iti doresti, ca sa ai o idee de unde sa pornesti. Oricum nu stii pe unde or sa te poarte dorintele astea, asa ca macar la inceput sa participi si tu in mod constient.

As vrea sa vii. Desi stiu ca nu poti, pentru simplul motiv ca nu esti aici. Nu suntem „contemporani”, vorba aia. Dar as vrea sa ma surprinzi. Sa trecem peste toate planurile stabilite, si sa apari si sa-mi zambesti pentru ca tu stii ce ma bucura. Si ai sti ca in momentul ala tu ma bucuri, asa ca ai insista cat mai mult pe asta, te-ai dezvalui cat mai mult.

Si as mai vrea apoi sa facem calatoria aia prin Europa, cu trenul, sa ne plimbam prin Praga si prin multe alte orase cu un aer vechi, de poveste si cu lumini stralucitoare si cladiri mari si albe. Pentru ca tu ai intelege de ce am merge pe acolo. Asa ca ce rost are sa merg pe acolo daca nimeni altcineva nu intelege, iar tu nu esti aici?

As vrea sa mai  pot bea cafea. Aproape se termina sesiunea si eu nu m-am bucurat de o cafea. Toate povestile cu sesiunea aveau o parte cu multa cafea, cola, whatever, care sa te tina in priza in timp ce inveti. Bullshit. Suc de mere si icetea.

Mai vreau si sa fie soare. Mi-e dor de o raza de soare, de lumina, de un cer senin, de caldura, de poze facute in lumina. Winter really isn’t my season. Iar soarele aduce culori si ochii mei s-au plictisit de albul, albul murdar, griul care se repeta. Mi-e dor pana si de o ploaie sau de o furtuna, din alea de vara. Sa ies in ploaie, sa ma plimb, sa ma invart, sa dansez, sa ma ud din cap pana in picioare, sa curga siroaie de apa de pe mine si din parul meu lung… Cand ma fac mare, plec in tarile calde de fiecare data cand la noi e frig.

Stiu si ce nu vreau. Nu vreau sa visez. Nici urat, pentru ca nu ma inveseleste deloc trezitul si nu ma scapa de tensiuni, cum zicea nenea Jung, dar nici frumos, pentru ca visele mele frumoase de acum sunt mai mult decat ar putea realitatea sa imi ofere. Erau vremuri in care chiar nu dormeam, pentru ca realitatea de atunci era mai frumoasa decat ce puteam visa. Ei bine, acum e pe dos. Si multe alte lucruri sunt pe dos. Nu mai vreau sa fug, deoarece mi-am dat seama ca nu am unde. It is pointless. Nu mai vreau nici sa raman. Mi se pare la fel de pointless.

Anunțuri

Posted on Ianuarie 31, 2010, in Zile bune si nebune. Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: