Moment existential

Psihologii tre sa iubeasca oamenii? Ma refer, ca sa fie buni psihologi, tre sa ii iubeasca? Pornesc de la ce a zis robotzik, „Daca aveti animalute, aveti grija la ce medic le duceti. Nu e important sa iubeasca animalele(that’s bullshit, e ca si cum ai zice ca un chirurg iubeste oamenii si nu placerea pe care o simte cand isi ghideaza bisturiul cu precizie prin corpul individului), ci unul care stie ce face. Daca are diplome pe pereti, merita?”.

Sa fim seriosi, nu tre sa adori rasa umana ca sa fii un psiholog bun, asa cum presupun ca inginerii nu iubesc prizele. Iar empatia, despre care se tot vorbeste ca e esentiala in psihologie, e un exercitiu de imaginatie, un procedeu. In orice curs de fundamente ale psihologiei, empatia se gaseste la capitolul imaginatie. Nu la afectivitate (adica acolo unde sunt bagate, emotiile, sentimentele etc.) asa cum multi cred.

Nu tre sa ti se opreasca inima in loc cand vezi oameni: „vaaaai, uite-l ce minunat e! Uite-l cum respira, uite-l, clipeste, excelent!”. Ma rog, oamenii sunt frumosi, in felul lor, pe care inveti sa il intelegi (asta daca nu te prinzi din prima). Dar tot entuziasmul asta pe care il pretind oamenii de la psihologi e deplasat. La fel cum e si pretentia cu cititul gandurilor: nu stim ce ganditi! Dar s-ar putea sa stim, intr-o vreme. 🙂 Alte chestii care intra in categoria asta ar fi: nu toti psihologii sunt sau vor sa fie terapeuti, si nici chiar tuturor psihoterapeutilor nu le place sa asculte oamenii pe strada; nu toti studentii de anul I pot sa dea un diagnostic corect si nici sa faca si sa interpreteze teste de personalitate; psihologii nu rezolva problemele oamenilor si nici nu le spun cum sa isi traiasca viata.

Bun. Asta am avut pe suflet ani intregi si nu am stiut cum s-o formulez. Pana acum.

Anunțuri

Posted on Februarie 3, 2010, in Zile bune si nebune and tagged , , . Bookmark the permalink. 4 comentarii.

  1. Dar de ce trebuie sa iti placa oamenii, pana la urma?
    Adica, sunt de acord sa iti placa oamenii care intra la categoria 1,85, bruneti , ochi albastrii- accept acel tip de frumusete si pot sa traiesc cu ea si cu afirmatia conform careia exista „oameni frumosi”. Dar, daca vorbim despre frumusetea interioara, sau ca si intreg, omul-animal frumos…. aici am o problema.
    Poate ma insel, dar, pur si simplu nu imi plac oamenii.

    Apreciază

    • midnightfrenzy

      Hai de la 1,85 in sus, ok? :))
      Ma, cica tre sa iti placa de ei ca traiesti cu ei si iti faci viata mai usoara asa… Dar na, asta e teorie veche de pe vremea triburilor, cand n-aveai de ales. Acum, interactiune minima si mai merge… Unii sunt faini, serios. Dar multi altii… In orice caz, sunt interesanti ca obiect de studiu. Psihicul lor, cel putin.
      La mine animalele se impart in doua categorii: ori imi plac, ori mi-e frica de ele. Si mai e o categorie bonus, una incerta, in care intra chestiile de genul bichon si chihuahua.

      Apreciază

  2. p.s. nu imi plac nici animalele

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: