Natura si chestii

Cand eram eu un tzanc din ala adorabil si cuminte (cum nu s-a mai vazut in lumea asta), ieseam des in natura. Pana la 10 ani, vazusem deja mare parte din Romania, cam toate locurile celebre si o groaza de locuri faine si necunoscute. Din fericire, au ramas aproape necunoscute restului populatiei pana in ziua de azi. Apoi s-au mai rarit iesirile din oras, ca, in final, acum sa ajung un om al Bucurestiului.

Din seria lucrurilor noi pe care le incerc anul asta face parte weekendul meu de 1 mai la tara, in natura. Se vedea clar pe fata mea ca-s oraseanca; a doua replica pe care o auzeam cand intram in casele oamenilor, imediat dupa „buna”, era „ah, dar tu esti de la oras, nu stii tu…”. Si asta era si adevarul. N-am mai muls o vaca de cand aveam 8 ani, ultima data cand am fost la tara la mine (ca acum am fost la tara altcuiva) aveam vreo 7 ani, n-am mai stat intinsa pe o patura in iarba de vreo 5 ani si tot asa. Tara nici nu cred ca mai am. Ultimele hectare de pamant s-au vandut anul trecut, iar ultimele rude care au mai ramas pe acolo, abia au scapat de tornada. S-a oprit fix in fata casei.

Se intelege, asadar, cum am aratat eu in natura. Sfioasa in fata oamenilor, sa nu cumva sa ma fac de ras cu vreun moft. Rabdatoare cu toate mirosurile de acolo, ca deh, e tara si e ceva normal. Mai saritoare decat am fost in toata viata mea, si din cauza asta, impreuna cu Cristina, am curatat cu peria de sarma un gard intreg. Ne-a luat toata dupa-amiaza… Dupa care am mers sa udam chestiile din gradina. Pfoai, si ce somn dupa aia… Nu tu insomnii, nu tu vise ciudate, nu tu somn nelinistit. Cica asa e cand muncesti :)) Munca grea, nu gluma. Mainile mele delicate, de fata care n-a muncit o zi in viata ei, erau umflate si pline de zgarieturi.

Oricat de neobisnuita mi s-a parut natura, mi-a placut mult zilele astea. A fost foarte relaxant. Nu ca viata mea ar duce lipsa de relaxare :)). Evident, nu as putea sa locuiesc la tara. Tot pentru ca e prea liniste. Dar e un loc in care ma fac folositoare si incep sa imi depasesc situatia de om neindemanatic, inutil si care nu are nici o treaba cu munca. Alta chestie faina a fost ca am putut sa stau in liniste cu Cristina, fara sa fie nevoie sa schimbam vreo vorba doar de dragul conversatiei. Amandoua tolanite in curte, ascunse de soare sub o umbrela si cu ochelari mari si de oras la ochi.

Anunțuri

Posted on Mai 2, 2010, in Zile bune si nebune and tagged , . Bookmark the permalink. 2 comentarii.

  1. data viitoare cand iti zic sa stai sa zaci… te rog asculta’ma….
    ai uitat sa zici ca tu ziceai non-stop : „dar mie imi place!”, cand eu iti ziceam sa mergem sa lenevim… 8-| …

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: