Tot vara

Lucrurile care ma bucura vara sunt cele mici si, de obicei, lucruri cu care m-am obisnuit cand stateam la bunici, la Antiaeriana. Greierii, noaptea, ma adorm imediat. Asta cred ca e ceva ce imi lipseste mult iarna. Ciorba e alta chestie, nu ca nu as manca si iarna, dar vara e altfel. Si ciorba ca in Bucuresti nu am mai mancat, nu de alta, dar in toate partile reteta simpla de ciorba se schimba. Aia de legume, cu bors. In Ardeal, de exemplu, se acreste cu suc de rosii sau mai stiu eu ce. Si decat sa fac mofturi in toata tara, mai bine astept pana ajung in Bucuresti si mananc ceea ce mie mi se pare ciorba adevarata.

Posibilitatea de a ma urca intr-un tren oricand si de a putea pleca oriunde. Planul meu de acum vreo 2 ani a ramas valabil – ma rog, e mai mult o dorinta trecuta pe o lista. Sa merg in gara, sa ma urc, la intamplare, intr-un tren si sa plec cine stie unde, fara sa am idee de la inceput unde voi ajunge.

Libertatea de a sta si de a nu face nimic. Ore in sir, zile in sir, nu conteaza. E vara, e cald, e atat de cald incat iti permiti sa stai si sa zaci cateva zile. Sa pierzi timpul uitandu-te la un serial, la filme peste filme. Supernatural, de exemplu, pasiunea mea recenta (care oricum mi se pare un serial bine facut, cel putin ca poveste, ca scenariu bla bla), e un serial care poate sa ma tina zile intregi intr-o stare de lene absoluta in care singura chestie care imi mai functioneaza e creieru’ care e si-asa foarte concentrat la ce se intampla acolo. 😀

Intalnirile cu oamenii. Ce conteaza ca nu ati mai vorbit de o mie de ani; e vara, hai la o limonada, la o bere, whatever. Bine ca mi-au inchis mie terasa din centrul vechi unde aveau limonada mea preferata cu suc de mere… 😐 Iar bere nu mai beau, nu ca nu mi-ar placea, dar… organismul nu-mi permite, a imbatranit si el.

Si aventurile prin desertul de betoane, pana la urmatorul loc cu aer conditionat, unde te prabusesti si zaci o vreme, pana iti faci curaj sa iesi iar in bataia soarelui. Sentimentul ala cosy, ca ai ajuns undeva unde e bine, unde te poti ascunde o vreme. Asta si plimbarile nocturne, cand se racoreste si pleci sa descoperi orasul noaptea, iar strazile sunt goale si poti merge fara grija.

Ploaia de stele din august, pe care sper sa o prind anul asta pe un cer senin, ca sa am de ce ma bucura si sa am cum sa imi pot face o lista noua de dorinte. In noaptea dinspre 12 spre 13 august o sa fiu busy, o sa zac pe un camp si o sa ma uit la Perseide. De fapt, in general, stelele ma bucura. Pentru ca poti sa stai pe un camp si sa te uiti la ele toata noaptea. Inca e trendy, dupa mii de ani de asa ceva. Poti sa-ti pui si intrebari existentiale in momentele astea, dar numai daca vrei si insisti. Sau poti sa te bucuri si atat. Iar faptul ca sunt stele cazatoare e doar un mare bonus, ca vine odata cu jocul cu dorintele.