Rezistenta in fata orasului

Bucurestiul e un loc crepuscular in care incaltamintea nu rezista.

Pantofii cu toc nu au nici o sansa. Am incercat, n-a mers. Ma simteam ca la cursa cu obstacole, echipata complet neadecvat. Pe strazile noastre iti trebuie bocanci, si pana si aia se strica. Si tenisii, care se tocesc usor-usor sau se taie in marginile prapastiilor numite gropi la noi in oras. Iar platformele sunt crima curata. Si mai cazi si de la inaltime cu ele.

Iarna, din cauza jegului si a cine stie mai ce, cizmele se distrug. Materialul nu rezista substantelor amestecate in namolul de zapada, se murdareste, se rupe mai repede. Doamne fereste sa ai vreun vis cu cizme din piele intoarsa, ca alea clar n-au ce cauta aici. Poti sa le plimbi in casa. Eu asta fac. De cizmele cu toc nu mai zic, cred ca am lamurit problema cu tocurile la primul punct. Si nu cred eu ca am un mers complet retardat sau mai stiu eu ce, dar in iarna trecuta am reusit sa distrug 3 perechi de cizme si chiar nu am facut mare lucru cu el. Nici n-aveam pe unde sa merg prea mult, ca doar era mereu zapada si ma ascundeam in casa.

Vara, dorinta mea personala e sa pot purta slapi. In oras. Ca la mare, asa si la oras. Ca si-asa e cald si te impusti in incaltari inchise si slapii sunt mai simpli decat orice sandale. Dar nuuuu, nu ai cum sa umbli in slapi prin oras decat daca vrei sa iti freci apoi cu peria picioarele ca sa ajungi inapoi la culoarea lor naturala. Plus ca poate te impiedici pe terenul accidentat din capitala si poate iti mai si rupi gatul. Purtand slapi intr-un mediu considerat safe.

Foarte bine, renuntam la slapi si incercam cu sandalele. Sunt si ele deschise, dragutze, mergi cu ele cum oi putea. Ma convinsesera sandalele, pana acum doua zile, cand m-a calcat cineva pe picior si am ramas cumva cu talpa de la sandaluta stanga in mana. Ah, da, si asta se intampla in Unirii, ca sa fie totul complet.

Uneori, e greu sa rezisti in orasul asta. Incaltamintea cedeaza, nervii cedeaza. Multi o iau la fuga si se muta in orase mai normale, mai linistite. Altii raman si se lupta in continuare, pereche peste pereche de incaltari.

Ah, si am un rid. Pe frunte. Hello, reasons why I drink!

Posted on august 15, 2010, in Viata in Bucuresti and tagged , , , . Bookmark the permalink. 7 comentarii.

  1. sweetchildintime

    :)) Uite exact din motive ca ASTA stau acasa fericita TOATA vacanta de vara.

    Apreciază

  2. n-ai niciun rid…sau poate unul pe cat de invizibil pe atat de inexistent :))… ai o piele perfecta. cu totii ti-am spus ca nu exista acel rid 😀

    Apreciază

  3. un rid… 🙂
    o sa imbatrinesti frumos, nu-i asa?…

    Apreciază

  1. Pingback: Reblog: 46 « TOP . Bloguri interesante

Lasă un comentariu