On the bright side

Nu sunt eu cu optimismul, ba chiar far from it. Ma uit uneori urat la optimisti, ii gasesc niste fiinte foarte ciudate. Adica stai asa, din senin se trezesc si stiu ca o sa fie o zi buna, ca toata lumea o sa fie fericita, ca lumea e ruoz si pufoasa si ca viata e superba si minunata? Nu prea cred… Mi se pare indepartat de realitate, cu toata gandirea pozitiva si cu toate argumentele in favoarea optimismului.

In fine, ideea e ca m-am trezit in fata unei imagini, probabil ca sa vad si eu cum sta treaba. Brusc, de la un simplu vers care mi se parea cinic si atat, mi-am dat seama de ceva. I actually may be ok, compared to you, compared to all of you. Asta dupa ce mi-am petrecut mare parte din viata in rolul de victima, ca vaaaai, saracuta de mine, uite ce bine le merge altora. Pana m-am prins ca am si eu o viata de trait si ca nu-i asa de rau sa nu fii tu victima.

Si uite cat de bine se aranjeaza toate lucrurile, cu facultatea, de exemplu, cand eu mi-am facut atatea griji cu specializarea si cu tot. Influentele mele de ascendent in Balanta s-au manifestat in faptul ca nu eram foarte sigura ce specializare sa urmez. Si uite cum s-au asezat lucrurile, ca facultatea noastra are specializare unica, de organizationala (which is cool) si apoi, la master, sunt libera sa-mi aleg clinica. 2 in 1, fara nici un stres, fara sa dau de 2 ori mai multe examene.

Sau dimineata, cand ar putea sa ma trezeasca o mie de lucruri, cum ar fi copilul care urla in camera de langa, si totusi, soarta ma lasa sa dorm pana imi suna ceasul, singura alarma care ma poate trezi, iar eu habar nu am ca ceva oracaie la o distanta asa de mica de mine. Si mie nu prea imi plac copiii, adica nu stiu sa ma descurc cu ei. Asa ca ma astept la o atitudine asemanatoare din partea lor. Se intelege atunci cat de mare imi e surpriza cand ma trezesc ca fiinta care urla si urla si urla, adoarme la mine in brate…

Si stiu ca ma asteapta chestii frumoase, nu neaparat bune, nici macar rele, pur si simplu chestii faine, din care am de invatat, pe care le am de trait. Si ma uit in spate si ma gandesc ca sper ca am ocolit o viata mediocra.

Se lasa frigul, ceea ce inseamna mai mult timp petrecut in casa, in compania unei bauturi calde. Asadar, mai putin loc pentru alti oameni, mai mult loc pentru gandurile proprii.

Anunțuri

Posted on Octombrie 5, 2010, in Zile bune si nebune and tagged , , . Bookmark the permalink. 3 comentarii.

  1. Unul care si-a asumat sa fie „lenes si inteligent”, obligatoriu este optimist si in cele mai nasoale momente. Macar ceva la modul: „ce bine taie in mine cutitul astuia, ce durere adinca provoaca, uite ce frumos invat eu de la el!” 🙂

    Apreciază

  2. Da, Vlad, pt cei lenesi si inteligenti s-a inventat culoarea maroz :)), fara mirosuri neplacute.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: