Primavara de jucarie

Primavara asta e ca o copie infidela, usor de stricat, a unui anotimp adevarat. E distractiva pentru o vreme, dar, pana la urma, ti se ia de ea si cauti altceva mai bun.

Si nu inteleg de ce nu vine mai repede anotimpul adevarat. Niste soare, niste caldura, sa ne dezmorteasca un pic, sa ne impinga sa facem mai mult decat a exista, pur si simplu, zi dupa zi. Ce astenie? Aia e un fleac pe langa depresia asta de anotimp care ne ocupa timpul.

O vreme m-am gandit ca e din cauza ca nu meritam. Si-asa majoritatea oamenilor nu apreciaza nimic, asa ca de ce sa se mai oboseasca timpul cu noi, cand noi vedem doar cum curge? De ce sa se mai delimiteze, daca atunci cand o face, ignoram totul si trecem pe langa, cu nasul adanc bagat in treburile noastre atat de importante?

Sau poate e pentru ca, in curand, e posibil sa se termine timpul. De tot. Sau sa-si termine el treaba cu noi, ca intr-o relatie dezastruoasa. Si atunci, ce rost mai are sa se prefaca, pe final de drum, ca totul e in regula? Ar putea sa ne ofere un ultim apus de soare, eroic, asa cum se intampla in filme. Doar ca daca finalul devine o realitate, nu cred ca va respecta regulile vreunui film.

Poate asa e primavara, pe bune, si eu ma plang aiurea. Dar cum sa uiti asa de repede, de la an la an, cum arata o primavara? Serios ca parca primeam mai mult soare inainte… Si imi amintesc, destul de clar, zile de la inceputul lui aprilie de anul trecut, in care eu umblam in rochie, ma bateau niste raze de soare si nu dardaiam de frig. Recunosc ca am dat cu capul in niste muguri, ieri seara. M-am socat, uitasem complet ca trebuie sa se intample si asta la un moment dat. Dar de ce atat de tarziu? Parca m-am obisnuit, intr-un mod rau, ce inclina spre masochism, cu vremea trista de iarna, cu ramurile negre si goale, cu frigul si cu apatia. Si eu nu pot sa-mi permit asta. Nu pot sa accept sa traiesc teleghidata, in modul de iarna, punand tot pe pauza, consumand un minim de resurse si asteptand o vreme mai buna. Si nu pot sa beau, in continuare, ciocolata calda. Aia se bea in doua situatii: iarna in orice loc si vara in varf de munte. Fie, trei situatii – si vara, in Bucurestii de altadata.

Asa ca azi am facut cumparaturi. D-alea de ridicat moralul si de invocat anotimpul cald. Deh, femeie cu ascendent in Balanta, ce poti sa ceri? Pentru ca e destul de clara treaba aia cu o singura floare si cu nefacutul de primavara, nu m-am oprit la un singur lucru primavaratic. Mi-am luat mai multe chestii care se poarta cand e cald, am insistat. Am facut tot felul de chestii, am avut perioada de optimism si sperante, am iesit din casa, m-am straduit. O sa ajung sa fac un mic altar, inchinat primaverii, cu ceaun, cu lumanari, cu vraji, cu matze negre moarte si cu broaste. Si o sa stau acolo, ca la anu’ 1300, sa descant de vreme. Poate doar-doar.

Anunțuri

Posted on Aprilie 5, 2011, in Viata in Bucuresti. Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: