Garana, day one – jurnalul unui om pretentios

Avishai

Avishai Trio

Fiara de oras se adapteaza cu greu la natura. Cu urlete, racnete, pufnituri si ocazionale iesiri psihotice. Cortul s-a instalat usor si e verde, minunat. Dormitul in el, pe de alta parte, nu e la fel de minunat. Dormitul in pungi mari (pe care ploua sau arde soarele direct) infipte in stinghii metalice nu ma incanta chiar asa de mult. Si nu e chestia de fite, doar ca nu-i de mine. Iar distanta pana la o baie decenta cu dus cu tot e de vreo 30 km. Adica pana la urmatorul oras. Sau as putea sa intru ilegal in camera pe care scria „privat”, dar in care am reusit sa zaresc gresie si un dus. Pana una-alta, animalul de oras din mine s-a manifestat, in forma unor dusuri improvizate, in conditii improprii, si am avut parte chiar si de gel de dus colorat si parfumat. Adaptatii la natura nu par sa simta necesitati de genul; consider ca viata lor e mai usoara si mai fericita. Legatura mea cu natura scade insa cu fiecare paianjen imens care imi iese in cale, cu fiecare dara de noroi prin care trebuie sa trec.

Unele momente sunt totusi faine. E munte, e racoare si pot sa zac toata ziua. Sau, cel putin, pana incep concertele. Aici, da, apare o chestie care ma bucura cu adevarat. Iar spectacolul din prima noapte, cu Avishai Cohen? Genial, absolut genial. A meritat toti gandacii si toate micile disconforturi. S-au dus naibii toate, si timp si spatiu si tot, nu mai exista nimic in afara de cei trei si de mine, agatata ca o veritabila groupie de marginea scenei, chiar pe centru, inca din momentul in care Avishai ne-a invitat sa come closer. And we did. Cine s-ar fi gandit ca o sa fiu printre primii oameni care sa se lipeasca de scena si ca o sa ma agat de ea ca o fana in extaz? Who does that? Crazy people. And me, apparently. Si cine ar fi zis ca ma bucura asa ceva? Ce treaba am eu cu evreii si cu muzica lor? Am, n-am, „shalom”-urile alea vibrau in tot si nu mai conta decat vocea si muzica. Ah, da, vocea… Cand l-am auzit cantand, n-am inteles ce se intampla, nu pricepeam de unde vine sunetul ala. Nu se compara cu nimic din ce auzisem inainte pe youtube de la el. Omul a inceput sa cante, cu o voce pe care eu o caut de foarte mult timp, iar eu mi-am inclinat capul ca un catel care e derutat. Probabil ca n-am fost singura, pentru ca la final ne-a zambit asa la modul „haha, v-am facut-o”. Totul a fost genial la Avishai, pana si pozele mele, care, in general, ies neclare, neluminate, ne-etc.

Saraca Steliana, ma suporta si ea cum poate. Eu, care-s dificila si-n mod obisnuit, ce sa mai zic in conditii care nu-mi convin… S-a prins care-i treaba cu mine si cu natura, ma vede cum ma sufoc in cort si trage repede fermoarul ca sa ma aerisesc si nu se supara cand ii pierd lucrurile pentru ca nu mai am suficienta atentie pentru ce se intampla cu ele cand e Avishai pe scena. Cred ca tre’ sa-i multumesc pentru rabdare (care e multa) si pentru ca m-a adus pana aici, in ciuda tuturor protestelor.

Fiara de oras s-a refugiat in coltisoare care ii amintesc de casa (adica in standurile de unde se poate face shopping). Aici exista caramele dintr-alea perfecte si mancare facuta de sarbi si haine si cercei si CD-uri, suficiente chestii care sa-mi distraga atentia de la restul lucrurilor cu care nu ma potrivesc.

Si, pana la urma, am rezistat 2 zile si o noapte. Noaptea, recunosc, cumva pe principiul unei vorbe de duh auzite de la Mosu’: nu esti prea beat cat timp poti sa stai intins pe podea fara sa simti nevoia sa te sprijini de ceva. Palinca elvetiana de zmeura, da. Works like a charm.

Anunțuri

Posted on Iulie 25, 2011, in Zile bune si nebune and tagged , . Bookmark the permalink. 1 comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: