Garana, day three

Ziua asta era trecuta in calendar sub semnul sfintei plecari spre Bucuresti, civilizatie, betoane si dusuri. Pe parcurs, s-a transformat in ziua crizelor de nervi si a reactiilor necontrolate.

Am disparut cinci minute de langa Steliana si am lasat-o cu vecinul de cort, acelasi vecin cu „aproape”. Baiat simpatic si pasnic, care incerca sa ii explice Stelianei ca nu poti pleca in a treia zi de festival, pentru ca cea mai adevarata trupa e aia de canta ultima, in ultima zi. 😐 Fata l-a crezut si a inceput munca de convingere cu mine, in timp ce in sufletul meu se inradacina o ura pasionala pentru acest om care, practic, nu mi-a facut nimic. Sper sa inteleaga ca privirile mele si purtarea mea irationala veneau doar din prea marea iubire de cort, pe care nu mai stiam cum sa o exprim si imi inghitea intreaga fiinta.

Si ce sa facem, ca nu eu aveam cheile de la masina; am stabilit ca mai ramanem o noapte. Dupa cateva ore, deja cedasem nervos si numaram orele pana la plecare, muzica de pe scena neavand un efect calmant asupra mea, ci dimpotriva. Am dat ture intregi in curtea interioara, fix ca un animal prins in cusca si am gasit acea chestie pe care sa imi pot varsa nervii fara sa-i jignesc pe cei din jur: singurele bauturi non-alcoolice care se vindeau acolo erau Granini si Bilbor. Eh, si dupa 3 zile de baut Granini si apa plata, am turbat si am zis ca eu vreau suc cu bule, ACUM. Ba nu, mai mult de atat, vreau Cola ! De unde nebunia asta, nu mi-am dat seama pe moment. Mai ales ca au trecut ani intregi de cand am cerut eu de bunavoie sa beau Cola, iar in general, ma descurc foarte bine sa beau numai apa plata. Dar acolo, toata chestia cu sucurile a fost supapa, si daca nu era aia, era altceva si tot ma manifestam. Asa ca am mai dat un tur disperat (de la restaurant nu vroiam Cola, ca nu vroiam si gata) si mi-am amintit ca in locul de unde luasem mai devreme Jager, aveau Cuba Libre. Deci da, cola cu rom. Si m-am dus la nenea ala pe care oricum il bulversasem ca cerusem 100 ml de Jager intr-un pahar mare, in loc de obisnuitul shot de 20 ml. Si i-am cerut Cuba Libre, dar fara rom.

 „Adica… cum adica?”

Adica te prefaci ca imi faci un Cuba Libre, dar uiti sa pui romul in el.

„…”

Ok, vreau Cola, doar Cola, fara rom! Nu mai suport, daca mai simt picatura de Granini sau de apa plata, o iau razna ! (ceea ce, evident, era o minciuna, pentru ca era clar ca o luasem razna deja)

„Pai n-avem Cola imbuteliata, nu vindem.”

… Stiu, de-aia am venit sa…

„Aaaaa, vrei doar Cola????”

… Da.

Victorie, paharul meu propriu si personal de Pepsi, Cola n-aveau, pe care l-am baut cu respect si pasiune, pana la ultima picatura. Daca as fi alunecat pe muntii de noroi, as fi facut ca scotianul din bancul din seara aia cu „Doamne, sper sa fie sange”. Am baut-o in cort, pe ascuns, ca dependentii care nu-si recunosc boala, in timp ce aflam la telefon ca Amy Winehouse a murit. Pai trist.

Anunțuri

Posted on Iulie 28, 2011, in Zile bune si nebune and tagged . Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: