De vara

Vacanta asta de vara a fost ciudata, la limita dintre creepy si awesome. Nu obositoare, ca celelalte, nu plina de evenimente de viata, ci pur si simplu weird in an overwhelming manner. Pornind de la razboiul cu puricii si exilul din propria camera, continuand cu Garana si apoi mare + Sibiu. Si o mare incercare pentru un om care vrea sa fie lasat pe bucatica lui de plaja, cu bucatica lui de apa.

Traseul a fost foarte simplu, fata de cele din anii trecuti. Garana si apoi Vama-Sibiu-Vama-Sibiu. De doua ori vama pentru ca suntem oameni fixisti, de doua ori Sibiu pentru Artmania si pentru Festivalul Medieval. In principiu, oamenii au fost cam aceiasi, ceea ce a fost putin ciudat. Dupa 2 ani de cand am inceput sa ies din casa, ne recunoastem intre noi, pen’ ca am mai fost la alte evenimente de genul anu’ trecut sau mai stiu eu unde.

Problema e ca I brought the weird upon my people. Asa ca se stia, odata cu lasarea serii, incepeau sa apara dubiosi, si inca multi. Am avut o lista lunga de interactiuni – omul de vama, care nu se spala, n-are bani sau haine si doarme pe trecatori, celalalt om de vama cu reminiscente de Don Juan al plajei, care se incanta de parfumuri ce nu-i apartin, familistul de vreo 50 de ani care a scapat 10 minute de nevasta si vine sa stea (doar in slip, la 8 dim) pe o bancuta din Stuf cu doua fete, un nene din Africa de 2 pe 2, educator la gradinita, care a fost prea impresionat de talentul meu de a asculta, pusti din Sibiu care s-au gandit ca a dat norocu’ peste ei si apuca sa agate fete de Bucuresti, un grup de francezi carora le cam place Romania (desi nu pricep de ce) si cred ca le plac si fetele de aici, niste Varsatori rataciti (most common sign this summer, I guess) wreaking philosophical havoc, iar cu unul din ei am impartit frateste multe multe multe shoturi de B52, niste nemti – unii calfe, altii cantareti – mult mai prietenosi decat am crezut si mult mai decenti decat orice am mai intalnit, un alt nene de 2 pe 2, rocker fioros de la Artmania, care a fost amuzat de tentativele mele de a-l impinge din coada si, in loc sa ma linisteasca pe vecie, s-a imprietenit cu mine si m-a lasat in fata lui, un dubios de Brasov care a avut o placere incredibila si usor patologica din a atata un caine timp de o ora langa noi, his newfound friends, un proaspat absolvent politehnist who was too big on physical contact with ppl he did not know, the cheating ex-bf cu mandretea lui de fata care au fost foarte aproape de niste bocanci in gura, grupuletul de oameni strans pe plaja in stuf, cu lanternele aprinse, ajutandu-ne sa cautam cercelul meu pierdut si cerand apoi recompense deloc subtile sau elegante, Solomon, un batranel de-al casei de la Crama Vietii din Sibiu, barul care s-a dovedit a fi ala in care mergeau si cavalerii dupa program (multumiri omului care m-a dus acolo in timpul Artmania), Don Titi, cel care avea Barul Vietii din Sibiu si care s-a purtat incredibil de frumos cu noi si caruia cred ca ii suntem datoare vreo 4 beri, pentru ca am pierdut cu totii sirul de-a lungul serilor, un actor care se plangea ca teatrele din Sibiu sunt pline (bun asa), plus Ghita, dintarul cetatii, care pe zi era statuie vie si ma speria ingrozitor, iar noaptea ne ducea in locuri cu muzica faina.

Asta depaseste, cu mult, limita socializarii pe care o pot atinge fara sa obosesc. Am obosit. Spatiul meu personal inca isi mai revine dupa toate invadarile. Si ma speria, pe undeva, faptul ca stiam ca in fiecare seara urma sa cunoastem oameni noi si putin ciudati. Recunosc, in unele locuri, noi eram aia dubiosi, ca altfel nu se putea, n-am fi rezonat cu dubiosii de la bun inceput. Se mai vedea si de la o posta ca suntem bucuresteni plecati in vacanta in provincie, dar, pentru prima data in istoria mea, asta nu a parut sa ii deranjeze pe ceilalti. Habar nu am de ce, dar in locul criticilor si a ridicarilor din spranceana obisnuite, am primit laude, aprecieri si franturi de amintiri de-ale lor din marele oras. Si nu, mi-a ajuns asta cu „student la Psihologie”. Toata treaba asta cu facultatea parca ar fi un catalizator, cand aude omul de psihologie, te ia si-ti pune problemele personale in poala, nici nu mai respira cand vorbeste, indiferent daca te plimbi pe strada sau bei linistit o bere la sfarsitul zilei. Nu, nu, de acum sunt studenta la Litere. Sau Limbi Straine. Whatever. Capacitatea mea de ascultare mi-a ajuns; cand stau intr-un bar vreau povesti frumoase, nu dramele obisnuite ale vietii. Recunosc insa ca am invatat multe lucruri de la toti oamenii astia si, probabil unul din cele mai utile e faptul ca poti scapa de o discutie iritanta de 15 minute daca zambesti o data in loc sa tipi. 🙂

Pana la urma, a fost o vara dintr-aia perfecta, cu soare, nisipel, nopti albe nesfarsite, concerte, oameni care trec rapid prin viata ta si gust bun de alcool si mancare. Adevarul e ca sunt dispusa sa accept un compromis – accept sa stau si sa cunosc oameni in continuare, numai sa nu se opreasca vacanta aici. 🙂

Anunțuri

Posted on Septembrie 2, 2011, in Zile bune si nebune and tagged , . Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: