Vama

Adevarul e ca nu sunt un om al Vamii. Nu sunt nici macar un om al marii, de-adevaratelea, pentru ca prima pasiune a fost pentru munte. Nu sunt nascuta si crescuta in vama si nici macar nu am apucat perioada de glorie a vamii, aia boema si tot. Am auzit de ea din atatea si atatea povesti nostalgice si le-am considerat mofturi. Lucrurile se schimba, oamenii se schimba, hai sa trecem peste.

In vama am ajuns prima data la inceputul liceului, la invitatia unei prietene. Era septembrie, era stufstock si au jefuit casa in care stateam. Not a very good first impression, really. Dar chiar de atunci, locul a inceput sa-mi placa, mai ales ca l-am prins destul de liber si innorat si perfect. Din pacate, m-am intors dupa mult timp acolo, dupa ce straduta principala a fost asfaltata. Nu de alta, dar eram obligata sa-mi petrec vacantele la mare in Costinesti, cu minunatia de contabil, caruia nu-i placea vama. Desigur, prima data cand l-am vazut dupa despartire, trecea pe sub balconul cazarii mele, cu mandra de mana. Ca asa e viata.

Si apoi am revenit in facultate, in timp ce ma bucuram de noua mea castigata libertate. Si dupa ce am petrecut o vreme aici, am simtit ca mi se potriveste. Oricum, venind din Costinesti, orice era o mare imbunatatire. Si am revenit acolo cu mare entuziasm, pentru ca desi n-am cunoscut vama aia veche si boema si despre care s-au facut povesti, am cunoscut-o pe aia in care eu am fost libera si am inceput sa traiesc iar cu adevarat.

Ce aducea vama nou pentru mine erau libertatea si o doza de naturalete pe care eu nu o mai intalnisem. Erai liber sa faci ce vrei, cum vrei si cand vrei si nimeni nu te deranja. Cocalarii din vama or fi ei mai multi decat e obisnuit in locul respectiv, dar tot sunt muuult mai putini ca in alte locuri. Muzica e faina si plaja e inca decent de ocupata, ca imi amintesc foarte clar cum in Costinesti cearsafurile oamenilor erau lipite intre ele, atat de aglomerat era.

Imi placea ca puteai sa stai singur undeva si nu venea nimeni sa te deranjeze, ca toata lumea intelegea spiritului boem de vama. Desigur, erau mereu cativa din care siroia alcool, dar nu prea puteai sa te superi pe ei. Ii ignorai si treceai mai departe. Imi plac ritualurile de vama, imi place sa vad rasaritul pe Bolero, imi place sa stau sub umbrelute, sa merg la impinge tava, sa fac baie in mare noaptea si sa ma prefac ca dansez pe mese in stuf, desi eu ma dau jos dupa 5 minute pentru ca am rau de inaltime. Imi place ca mereu se intampla chestii ciudate sau amuzante. Imi place cum ajungi sa cunosti oameni si sa te intalnesti apoi cu ei prin toata tara, pe la concerte and stuff. Si stiu ca asta nu e vama clasica, pe care o apreciaza lumea si o ridica in slavi, dar asta e vama mea, asta de acuma, si e locul in care ma simt ca acasa. Si am si descoperit-o cu muuulti ani intarziere, dar nici macar asta n-a contat. In timp, am inceput eu sa vin cu povesti din vama, de care radeam cu oamenii tot restul anului, in timp ce asteptam nerabdatori sa ne intoarcem.

Asa ca mare mi-a fost mirarea cand a fost atacat unul din punctele importante ale vamii. Ala cu esti liber sa faci ce ai tu chef (bine, ideal e sa nu-i deranjezi pe ceilalti cand faci asta, dar na). Nici macar n-am stiut cum sa reactionez cand am vazut un cocalar, dintr-un grup de mai multi, asezandu-se pe cearsaful MEU, langa MINE, in timp ce eu dormeam, asteptand cuminte rasaritul. Si n-am stiut cum sa reactionez altfel decat sa tip ca descreierata, pentru ca lucrurile de genul nu se intamplau, pentru mine, in acest loc. Rasaritul era sacru si toata lumea intelegea si respecta asta si, astfel, nu mai era loc de glume proaste. Comentariile care au urmat m-au transportat direct de pe plaja de acolo in cea din Costinesti sau chiar in Bucuresti si m-am intristat. Dincolo de mica mea anxietate sociala, care m-a facut sa ma sufoc si sa ma zbat pentru aer prima data cand am vazut intrusul, a fost problema adaptarii la noua situatie. Care da, o fi semn de inteligenta, si in ceea ce priveste elementul asta, chiar am fost atat de eficienta incat li s-a sters ranjetul cretin de pe bot si au plecat in alta parte. Dar cu partea emotionala nu stau asa de bine si m-am panicat toata, n-am mai avut nici o sansa sa adorm la loc si am inceput sa-mi pun intrebari existentiale care ma chinuie pana acum. Si am stat si am intors-o pe toate partile, asa socata cum eram ca s-au incalcat niste lucruri pe care le consideram de neincalcat si chestia a rezultat in invadarea spatiului meu personal, care e destul de grav oricum ar fi. Nu mai zic de faptul ca asta s-a petrecut in ultimul loc in care ma asteptam, ca de-aia ma duc acolo, ca-mi place ca am spatiul meu si lumea ma lasa in pace.

Si dupa ce am tot analizat si ras-analizat, m-am gandit la casa mea din Bucuresti. E frumoasa, asa. E destul de in centru, e veche si e singurul loc in care pot dormi linistita. Mereu am simtit ca aici e acasa, desi usile se tranteau si se incuiau singure, radioul schimba postul de unul singur si lumina se aprindea cand vroia ea. Si desi e minunata, e fix intr-un cartier de tigani, oameni de care mi-a fost mereu frica pe strada. Si presupun ca voi face exact asa cum am facut de fiecare data cand puradeii isi aruncau „din greseala” mingea in curtea mea: ori o arunc cat de departe pot (si cam pot), ori o tai si o arunc asa bucatele inapoi. Si nu pot sa sper decat ca se vor satura, la un moment dat, sa aiba mingile agresate si vor pleca undeva departe, intr-un loc mai potrivit pentru ei, si ma vor lasa pe mine sa ma bucur cum trebuie de linistea si libertatea vamii.

Anunțuri

Posted on Iunie 25, 2012, in Zile bune si nebune and tagged , , . Bookmark the permalink. 2 comentarii.

  1. sweetchildintime

    Cause the best we can do is learn to protect our safe places, our homes and our sanctuaries. Whatever it takes. Lovely post, dear. >:D<

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: