De Ziua Femeii

Imi place teribil de mult ca primim flori, cadouri si urari azi.  E o zi in care ne simtim un pic mai speciale si un pic rasfatate.

Anul asta m-am gandit ca imi doresc si altceva de Ziua Femeii.

Mi-as dori ca noi sa nu ne mai temem atat de mult. De noi, de altii, de ei, de toate lucrurile care ar putea sa mearga prost la un moment dat, de obligatia sa le reparam pe toate.

Mi-as dori sa ne putem simti in siguranta. Fie ca e vorba de locul de munca, de familie, de cum ne inseala barbatul, de cum il inselam noi pe el, de casa, de sanatate, de cum aratam, de propria persoana.

Mi-as dori sa putem arata oricum si sa nu mai fim judecate. Sa avem oricate kilograme in plus sau in minus si sa nu fim balene sau scanduri. Sa ne imbracam cum vrem. Sa avem parul in orice culoare vrem. Sa ne impacam noi cu modul in care aratam si sa ne simtim bine.

Mi-as dori sa putem merge pe strada linistite. Sa nu fie nevoie de genti cu doua straturi de fermoare si capse, de lectii invatate din copilarie cu „tine mereu geanta in fata ta, lipita de corp, ai grija la buzunare”, sa nu mai trebuiasca sa ne ingrijoram cand avem ceva important la noi. Sa putem merge imbracate oricum, fara sa fim invinovatite ca am provocat un viol. Violul nu se provoaca. Ori exista consimtamant, ori nu exista. Nu suntem animale, sa nu ne putem controla impulsurile. La fel si cu furtul. Nu poti sa provoci un furt, chiar daca ti-ai flutura toate bijuteriile si telefonul scump si tableta si orice. Nu e normal. Nu mai traim in triburi, sa fim nevoiti sa pradam ca sa asiguram continuitatea propriului clan. Nu e normal sa respectam un anume program, un anume traseu si sa ne dezvoltam obiceiuri care sa ne scape de oricare din astea doua amenintari. Nu e normal sa mergem speriate pe strada seara si sa refuzam sa mergem singure sau sa fim in permanent in garda, pentru ca trebuie sa ne protejam de niste lucruri absurde si nedrepte.

Mi-as dori sa nu mai fim confundate cu mopul, cratita sau scutecele. Sa nu uitam ca orice om poate folosi la fel de bine obiectele astea si ca nu e nevoie de un uter care sa le fixeze, ca sa nu alunece.

Mi-as dori sa nu mai lasam un strat gros de fond de ten si implanturile sa munceasca pentru noi, ci sa capatam curajul de a gandi si de a munci singure pentru ce ne dorim. Sa trecem de aparente, sa intelegem ca avem mai multe atribute, pe langa aspectul fizic, si sa ne purtam ca atare, daca vrem sa fim vreodata considerate mai mult decat un chip frumos sau o suma de rotunjimi.

Mi-as dori sa nu uitam ca aratam bine si in trening si in rochie, dar sa nu abuzam de nici una din variante. Sa ne simtim feminine in orice. Sa ne bucuram de noi. Sa fim mai putin false, mai sincere, mai autentice.

In final, mi-as dori sa fim fericite si sa ne traim viata cu bucurie, concentrandu-ne mai mult pe lucrurile bune si uitand de grijile pe care simtim nevoia sa ni le facem. La multi ani!

Anunțuri

Posted on Martie 8, 2013, in Zile bune si nebune and tagged , , , . Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: