Daily Archives: Ianuarie 10, 2015

Printre creioane rupte

People do not ordinarily engage in reprehensible conduct until they have justified to themselves the morality of their actions (Bandura, 1990).

Citind astazi si ieri postari random de pe facebook, trebuie sa recunosc ca m-am simtit foarte derutata. Dupa ce am citit cateva texte, mi s-a facut rusine si am inchis tot.

Mi se pare ireal cum la inceput de 2015, in miez de epoca tehnologica, distinsele mele conexiuni de pe aceasta platforma au irosit internetul cu niste opinii cinice, lipsite de orice umanitate. Cum au aruncat cu noroi si batjocura peste mortile unor oameni. Cum s-au pus pe un piedestal plin de onoare si intelepciune si au inceput sa invinovateasca in mod deschis victimele unui atac brutal. „Nu zic ca teroristii sunt de vina, dar ziaristii si-au facut-o cu mana lor” – asta este ideea pe care o tot citesc si ma blochez. Am ajuns la nivelul ala de barbarie unde victimele au meritat-o. Pentru ca cineva special a venit din spatiu, a pus mana in capul Romaniei si a zis: Tu, Draga Romanie, de azi esti sefa oamenilor care emit pareri mizerabile si pline de superioritate.

Si am vazut oameni care si-au aparat parerile cu sfintenie, si cand zic asta, ma refer la idei precum Duhul Sfant a pedepsit Franta, care e plina de pacatosi si altele in directia asta. As vrea sa intreb unde sunt iubirea si compasiunea din crestinism la faza asta, dar cred ca o sa intreb, mai degraba, cand te urci in prima masina a timpului catre epoca medievala unde iti este locul?

Pe de o parte, pot sa inteleg, pot sa caut justificari, pot sa spun ca oamenii pe care i-am vazut comentand nu stiu mai bine de atat, pentru ca unii s-au nascut in timpul comunismului si stiu ca nu aveau voie sa aiba opinii sau sa le discute deschis cu altii, stiu ca cenzura se imprastia peste tot. La fel, stiu ca cei care nu au fost nascuti in epoca comunista, au participat la minim 12 ani de educatie dupa 1990. Si stiu cum este asta, serios; inca tin minte cum creativitatea, asertivitatea si, practic, cam orice iesea din baremele notate grijuliu pe o hartie, erau sanctionate. Asa ca nu e greu sa-mi imaginez cum noi, clar, nu suntem nici un fel de Charlie. Noi suntem mici si ghiocei si incercam sa ne desprindem, cu mare greutate, din sistemul tip „cutiuta” in care am fost inchisi atata timp.

Dar as vrea sa fie clare cateva lucruri pentru toata lumea. Daca sunteti nesiguri, puteti sa le repetati zilnic, la fel ca pe mantrele despre care declarati ca va plac asa de tare.

1. A ucide este gresit. Victima unei crime nu este de vina. Victima unei crime nu a provocat crima.

2. A fura este gresit. Victima unui furt nu este de vina. Victima unui furt nu a provocat furtul.

Chiar daca isi flutura bancnotele in aer. Aici o sa fie mai greu, datorita unor chestii internalizate gen „Mai bine sa planga ma-sa decat mama”. Aici trebuie si putina vizualizare – incercati sa vedeti cum un om are un lucru si este al lui si poate sa il puna si pe trotuar si sa se indeparteze 5 metri si tot nu apare brusc vreun drept al hotului de a fura. Stiu, m-am lungit aici. Dar numarul infractorilor care sunt inchisi pentru furt la noi in tara este destul de impresionant.

3. A viola este gresit. Victima unui viol nu este de vina. Victima unui viol nu a provocat violul.

Din nou, aici parca as mai zice ceva. E nedrept sa spui ca o femeie a provocat un viol pentru ca a iesit intr-o rochie scurta pe strada. Stiu ca poate v-a iesit asta din calcule, in disonanta voastra cognitiva care va spune ca femeile sunt de vina pentru orice, dar exista si persoane de gen masculin care trec prin aceasta experienta traumatizanta.

Stiu, e foarte dificil la inceput. E din cauza lipsei de empatie, inteleg cum este, uneori nici eu nu sunt foarte empatica. E greu sa te pui in pozitia unui om si sa iti imaginezi cum este pentru el. Este mult mai usor sa comentezi din confortul fotoliului de acasa.

Dar stii cum e? Atunci cand o tara intreaga este in doliu, n-are nici un sens sa vii tu din pispirica Romanica si sa scuipi venin catre niste persoane care au fost impuscate ziua in amiaza mare, in timp ce erau la birou si munceau. Stii ce poti sa faci? E foarte usor. Poti sa renunti la superioritate (Adler are niste idei pe tema asta), sa iti pastrezi demnitatea umana si sa spui cum a avut loc un eveniment tragic si iti pare rau ca in ziua de azi se intampla asemenea crime. Sau imagineaza-ti ca a murit mama unui prieten de-al tau, dar tu te duci la el si ii spui, lasa, acuma nu e bine nici ca a castigat cancerul, dar stii, ea oricum era curva, deci si-a facut-o cu mana ei. Chiar vrei sa fii persoana asta?

Inca ceva. Cei care ataca asa civili, au si ei un scop, vor sa obtina ceva, sa intimideze, sa se impuna. Pentru ei, victimele erau niste nenorociti care le insultau religia si meritau sa moara. Acum uitati-va la comentariile generale si spuneti-mi cine a castigat, din nou.

Daca si asta este prea greu, o sa inteleg. Dar poate ar fi bine sa rezervati un numar mai mare de bilete pentru calatoria dus catre Evul Mediu. Sa fie.

 

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: