Viata la 25 sau povestea primului meu fir alb

Cand eram mica, mi-am trasat singura firul vietii, cu vreo 11 ani inainte de primul meu curs de Psihologia Dezvoltarii. De la 8 la 11 ani, am decis ca sunt inca un copil. De la 11 la 13 ani, urma sa fiu un copil mare si sa fac mai putine prostioare. De la 13 ani urma sa intru in adolescenta, deci mai putina joaca si papusele.

De la 15 la 18 ani era trecuta categoria de „elev de liceu”. Pentru mine, liceenii erau o tipologie speciala, tineri care invatau si aveau multe caiete si cursuri. De la 18 la 23 era perioada de facultate, ma vedeam studenta, invatand, scriind, citind si aplicand (cumva, Aurora la 8 ani a presimtit schimbarile din sistemul educational si am stiut ca imi trebuie 5 ani ca sa fac o facultate). Apoi urmeaza o perioada gri, dar la 25 de ani stiam sigur ca voi fi „Domnisoara„. In fusta si sacou, pe tocuri, cu parul prins sus, mergand foarte hotarata inainte.

Ce sa zic, nu stiu daca a fost self-fulfilling prophecy, dar chiar asa a decurs, cu mici abateri, drumul meu pana aici. Ba chiar si la 25, mai putin partea cu tocurile si mai mult mersul hotarat inainte, intotdeauna inainte.

Si stiu ca toata lumea se intreaba – ce fac cu propria viata? Care este planul? Merg oare pe calea cea buna? 25 pare a fi un punct de rascruce potrivit pentru astfel de intrebari. Unii oameni in zona asta temporala isi intemeiaza familii, isi schimba locul de munca, isi avanseaza cariera, isi iau o casa, o masina, se apuca de cursuri sau proiecte personale, isi traseaza sau isi schimba un drum.

Si pentru mine 25 a fost si inca este un an al schimbarilor, al alegerilor personale. Nu pot spune ca am un plan pentru urmatorii 5 sau 10 ani, nu am nici macar planuri care sa depaseasca luna noiembrie. Cred ca am un plan pentru acum, pentru ziua de maine, sa fiu mai buna decat azi, mai impacata, sa invat mai multe, sa invat odata din greseli, sa las cu mai multa usurinta lucrurile rele in urma. Ceea ce e un lucru nou si neobisnuit pentru mine, care luam fiecare lucru negativ si il intorceam obsesiv pe toate partile, hranindu-mi atat anxietatea, cat si golul aparut in locul unde candva aveam speranta, bunatatea si increderea in oameni.

25 a fost anul in care am decis sa nu ma mai agat de lucrurile rele si sa las golurile sa se umple de la sine. A fost anul in care m-am mutat singura, cu o persoana care, mai incolo, mi-a tradat visele construite impreuna, anul in care am fost promovata si am aflat ca munca mea are consecinte care trec de mine, dar si atat de multe impliniri, anul in care am hotarat sa ma reapropii de parintii mei, cu care am avut o relatie ambivalenta de cand am incheiat copilaria mare.

La 25 m-am trezit in fiecare dimineata, mi-am tras un sut in cur si am mers mai departe. Am aflat ca oricat de mult ai vrea sa iti pui sufletul pe tava, e bine sa iti pastrezi o camaruta si pentru tine. Uneori, oamenii intra cu bocancii in sufletul tau, in tot ce le-ai oferit cu drag si, e straniu, dar uneori cand pleaca, se intampla sa plece si cu respectul de sine, increderea in tine, in viata si alte lucruri bune si importante care ar fi trebuit pastrate acolo in camaruta.

Nimic nu este mai permanent in viata ta, decat tine. Sau, cum am mai auzit si mi-a ramas in minte, esti persoana pe care o cunosti cel mai mult timp in viata. Ar trebui sa ai intaietate in ochii tai.

Tot la 25 am invatat ca ma bucur ca am ascultam ce imi doream de mica si mi-am urmarit dorintele. Nu am stiut pana acum la ce ar putea sa ma ajute pasiunea pentru cuvinte, pentru descoperirea povestilor oamenilor, si o pasiune pentru limba engleza. Cumva, am ajuns in recrutare, unde vorbesc zilnic cu oameni de pe alt continent, (land of the free and the home of the brave), si discut, practic, despre povestile lor de munca si de viata.

De aici incolo, ma tem ca Aurora cea mica de 8 ani nu a mai prevazut nimic. Poate a crezut ca de aici ma descurc si singura, sau ca ma asez frumos si iau fiecare zi la rand, fara asteptari.

Anunțuri

Posted on Noiembrie 18, 2016, in Zile bune si nebune and tagged , , , , , . Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: