Arhive blog

Iarna. Cu accent pe „iar”.

Oh, da, entuziasmul de iarna. Aici e.

Ma refugiez in cana mea fierbinte de cafea si in ciocolata cu martipan, departe de intunericul care ma face sa simt ca oricat de devreme m-as trezi, am facut-o degeaba pentru ca e seara si deja s-a terminat ziua. Se amesteca niste sentimente de vinovatie cu un pic de inutilitate pe care o atribui zilei si gata, s-a dus tot. Ce chef, ce activitati? Ziua asta cere sa fie pierduta. La fel ca si cea de dinainte si ca cele cateva care urmeaza pana se obisnuieste organismul.

Si chiar ar trebui sa fac lucruri utile, cum ar fi sa termin cercetarea pentru facultate. Nu, nu… Am luat-o prea inainte. Sa incep cercetarea pentru facultate. Ca sa pot sa o si prezint, sa intru si eu in examene, etc. Sau sa fac ceva cu planul experimental pentru luni. Si zilele chiar nu tin cont de faptul ca atmosfera e tampita, curg in voia lor, in timp ce tu te pacalesti singur ca o sa fie mai bine.

Si afara din casa nu e chiar cu mult mai bine. Pana la cel mai apropiat vin fiert, inghet de tot sau ma inec intr-o baltoaca. Oricum ar fi, tot nu e bine. Unde mai pui ca sigur in oras e senzatia aia de „vine, Craciunul!”. Super. Inca un miracol de Craciun, de parca ala de anul trecut cu infiltrat apa prin acoperis si preotul de cosmar n-a fost de ajuns. Poate e doar impresia mea, dar cu cat detest mai mult sarbatorile de iarna, cu atat par sa insiste mai mult in jurul meu. Adica, sincer, abia a inceput decembrie de cateva zile si pe toate posturile sunt colinde si Jingle Bell Rock si restul. Nu mai aveau rabdare un pic? Stiu ca e multa marfa de vandut si clientii tre sa ajunga in starea aia de spirit de Craciun, ca sa-si dea toti banii, dar… Nu. Puteti sa va luati cantecele si optimismul de Craciun si miracolele si sa plecati la altcineva, caruia ii pasa si care se bucura. Eh, si daca toti ati venit, puteti sa lasati cadourile aici. Restul nu ma intereseaza.

Si pentru ca deja cana mea de cafea e pe terminate, trebuie sa ma gandesc la alt refugiu. O sa-mi ascund suvitele verzi, o sa ma deghizez intr-un om obisnuit si infofolit si o sa plec la cumparaturi, sa-mi iau cele necesare pentru a gati. M-a dezechilibrat inceputul asta de iarna, daca am eu chef brusc sa gatesc. Si-mi asum si sa ies din casa pe frigul asta ca sa fac rost de tot ce imi trebuie. Singura parte buna e ca merg singura; merg atat de rar la cumparaturi, incat nimeni nu ma cunoaste, nimanui nu-i pasa. Si ideea asta ma incanta mai mult ca orice altceva.

Anunțuri

Coffee, fog and boiled wine

Dimineata, ma dau jos din autobuz si eventual ridic si privirea din pamant ca nu-s emo. Era o ceata deasa in toata Piata Unirii, nici nu se vedeau cladirile din partea cealalta a Pietei. Ciudat, totusi autobuzul a trecut prin Piata si mi s-a parut totul normal.

Adica stai… Eu primesc si tumbler si ceata? Serios? Nu creeeed. Imaginea a fost minunata, eu cu jacheta mea british, cu o cafea in mana, mapa verde in cealalta, mergand prin ceata spre metrou.

Apropo de cafea: uitasem cum se simte o cafea cand ai dormit doar 2 ore in noaptea precedenta. Si in cea de dinainte. Si in cealalta. Uitasem gustul de cafea fierbinte pe frigul de afara. Intr-adevar, uitasem de ce a trebuit sa ma las de cafea pana la urma…

Iar seara am baut un vin fiert in centrul vechi, impreuna cu o prietena din Sibiu… Un mod minunat de a incheia o zi buna.

Si astea toate sunt lucruri mici, acele lucruri mici care ma bucura. Sunt lucruri pe care am invatat sa le apreciez in timp, pentru ca inainte le ignoram complet. Sunt, uneori, singurele lucruri care mai raman.

%d blogeri au apreciat asta: