Arhive blog

Sibiu

Zilele astea am inceput sa ma gandesc la Sibiu. Nu de alta, dar sesiunea bate la usa. Cu picioarele.  

Nu am mai fost acolo de prin octombrie, cred. Si mereu mi-e dor de orasul ala. E drept ca si acolo as face frigul, mai rau ca in Bucuresti, dar ar fi altfel :D. Nici nu merg de mult timp acolo. Mi-am dorit tare mult sa ajung cand a fost capitala culturala, in 2007, dar nu a fost chip. Am ajuns dupa. Insa m-a cucerit din prima clipa. Am niste prieteni foarte buni acolo; sunt genul ala de oameni cu care stai si povestesti noptile, mergi la cafele ziua si tot asa. Cu ele mergi la shopping, cu ei vorbesti. Oricum ar fi, nu poti sa te plictisesti. La primele vizite, am cerut sa fiu plimbata prin cat mai multe cafenele. Si sunt sigura ca mai sunt multe de descoperit, dar deja avem una preferata in care ne petrecem timpul, Atrium, langa Pod. Care se pare ca are o sora, la o straduta distanta, pe care nu am vizitat-o inca. Ultima data cand am fost in Atrium, s-a nimerit sa fie una din melodiile mele preferate chiar cand am intrat, a fost o proiectie foto cu imagini tare faine si a si cantat un nene la pian.

Imi place sa ma pierd pe stradutele lor vechi si inguste, imi place sa ma opresc pe o banca undeva si sa mai scriu doua randuri. Sau sa fac poze orasului, oamenilor din oras. Daca as putea sa desenez, m-as opri sa ii desenez. Imi plac magazinele, cafenelele, librariile care sunt in cladiri vechi. Cel putin libraria Humanitas de pe Balcescu are un aer autentic de … nu stiu… librarie, asa cum mi-o imaginez eu. Intr-o cladire veche, dar care nu ameninta sa se darame in orice clipa, ziduri de caramida, lemn, piatra pe jos. De obicei treceam acolo sa imi iau carti pentru drumul pe tren si ramaneam mult timp inauntru, chiar daca era a nu stiu cata vizita.

Multi mi-au spus ca nu as rezista sa locuiesc acolo, majoritatea sibieni. Ca e dragut asa in vizita, dar e plictisitor in general, ca n-ai ce face, si asa mai departe. Nu stiu ce sa zic, dar mi-ar placea sa incerc; intr-un apartament dragut, undeva pe Nicolae Balcescu sau cum il numesc eu, Lipscaniul lor. Mi-ar placea sa le traiesc viata, chiar daca numai pentru o vreme. Nu imi pot da seama cum ar fi sa locuiesc acolo din nici 10 vizite pe an…

Mi-ar placea sa imi chem prietenii in apartamentul ala. Sa stam pana tarziu si sa povestim sau, oricum, sa facem lucruri linistite. Alcool cat sa ne incalzim, glume, povesti, mai o mima, mai niste carti…

Acum serios, voi v-ati gandit vreodata sa traiti in alt loc, macar pentru o vreme?

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: