Arhive blog

La cafea cu dusmanul

Ce e cu tendinta asta a femeilor de a se imprieteni cu fostele din viata barbatilor lor? Le uram de cand le banuim existenta, fara sa le fi vazut vreodata sau fara sa stim despre ele mai mult decat ca au trecut pe unde am trecut si noi. Insa cand le vedem si daca nu e o circumstanta in care le-am lua capul, cele mai multe din noi ne imprietenim imediat cu ele.

Imi amintesc si acum intalnirea mea cu o actuala, in timp ce eu eram fosta. Cand am vazut-o din capatul incaperii, o uram. Ma inlocuise. Pana am ajuns la ea, am trecut in revista toate injuraturile pe care le cunosteam. La 5 minute dupa ce am facut cunostinta, deja ne comparam, razand in hohote, bijuteriile primite de la respectivul. Sau povestea prietenei mele, inselata de prietenul ei cu cea mai buna prietena a ei, in ambele dati cand aceasta a plecat din tara. Cele doua s-au impacat dupa primul inselat. Sa zicem ca se intelege, doar erau prietene, s-au straduit sa isi salveze prietenia. Doar ca… S-au impacat si a doua oara. Ceea ce ma depaseste putin, cere mult mai mult efort de a intelege.

Pur si simplu se intampla. E o atractie inexplicabila care ii deruteaza si pe cei din jur, ca doar cu ei o blestemai pe fata aia mai inainte…

Sa fie oare din cauza ca se aliaza impotriva dusmanului speciei, barbatul? Si in ciuda tuturor bancurilor despre femei care, spre deosebire de barbati, nu sunt unite, sa fie asta dovada fundamentala a constientizarii apartenentei noastre la grup? Sau e doar o curiozitate incredibila indreptata spre ceva ce i-a captat candva interesul barbatului?

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: