Arhive blog

Ma agit, deci a venit iarna

WP_20131126_00120131126200706

Cand treceam azi pe strada, grabita sa ma onoreze iarna cu prima zapada, imi era greu sa imi scot din cap chestia asta: Could people BE more stupid?!

A cazut prima zapada in Bucuresti. Nu ma asteptam deloc sa fie un vis de iarna. In acelasi timp, nu ma asteptam nici sa scoata iar tot ce-i mai stupid din oameni. Adica, serios, este doar o zapada, nu un sac pus pe cap. Desi sacul ar justifica mult mai bine comportamentul bovin.

Si iata-ma, facandu-mi curaj sa ies din casa. Nu a fost usor sa ma intalnesc cu fulgii, dar am zis sa le dau o sansa si sa petrec 10 minute de uniune cu natura. Se pare ca am calculat gresit. N-ar fi prima data. Pentru ca bovinele in trafic sunt un fenomen deosebit, care reusesc sa transforme un drum de 10 minute intr-unul de 30 de minute.

De exemplu, cat de deosebit este ca o bovina blond-carliontata sa se opreasca in mijlocul unei intersectii aglomerate, sa o blocheze feroce si sa urle la vatman care, s-ar parea, ii luase oglinda cu tramvaiul. Iti dai seama? Nemernicul de tramvai, sigur a mers in zig-zag pe sina lui fixa si dreapta si s-a aruncat cu dusmanie in oglinda bietei bovine. Dar nu-i nimic, conflictul i-a antrenat si pe bautorii de cartier si, uite-asa, au pus de-un comitet ad hoc pe linia de tramvai, cu tipete, mormaieli si  argumente plutind pe aburi de alcool. Toate in mijlocul a zeci de claxoane, faruri isterizate si pumni ce amenintau din spatele geamurilor, in timp ce vijelea greu, cu fulgi imensi.

Si, de obicei, m-as fi blocat si eu aici, in vartejul de stupiditate si m-as fi intrebat ce caut in continuare pe planeta asta. Nu si acum. Acum m-am simtit cumva binecuvantata. Unde altundeva as putea vedea asta? Unde s-ar mai intampla lucruri atat de tampite, dar incredibile? Adica oamenii isi fac rezervare la teatru si spera la momente din astea. Si uite, aici eram si m-am trezit pe tava cu asa ceva. Nu poti sa recreezi asta intr-o sala. De unde sa iei atatia fulgi nevricosi, cum sa transmiti publicului intreg emotia aproape claustrofoba pe care o traiesti incercand sa traversezi o astfel de intersectie? In ce sala sa simti atat de intens instinctul de supravietuire, trezit in jungla de nea? Si, mai ales, unde sa mai vezi o manifestare atat de naturala a omului, nestanjenita de reguli de circulatie sau de bun simt?

Si cu o asemenea introducere in sezon, mi-am descoperit optimismul de iarna aceasta. Ninge, ninge… dar ia uite cat de multi fulgi! Wait… what?

Bucurii de iarna

Mare bucurie, mare, ninge in Bucuresti! Bine, ninge in aproape toata tara, dar marele eveniment e ca ninge in capitala. Aia europeana in acte. Asa ca tre’ sa ne comportam ca atare.

Trebuie sa recunosc ca putina panica in sensul asta n-a facut rau. Fata de prima ninsoare serioasa de anul trecut, de data asta autoritatile s-au prins ca ninge chiar in ziua cu pricina, nu trei zile mai tarziu. Nu, pe stradute (chiar daca sunt in cartiere din centru) n-a aparut nici o deszapezitoare, dar nu-i problema, ne facem noi carare, ca de fiecare data. Probabil e prea devreme pentru asta; ca sa se deszapezeasca, clar trebuie sa fie o cantitate masiva, sa nu munceasca degeaba. Dar s-au luat masuri. S-au umplut intersectiile cu politisti.

„- Permiteti sa raportez, ninge in capitala!”

„- Si? S-a blocat circulatia?”

„- Nu, inca se merge bine…”

„- Trimiteti politistii in intersectii!”

Si asa am dres-o. S-a fluidizat circulatia pe timp de iarna sub forma unor cozi agitate si luminoase. Participantii la trafic sunt mai in siguranta acum pentru ca, ei bine, stau. Asta ar trebui sa-i scuteasca de majoritatea pericolelor.

Restul oamenilor, fericitii care nu merg cu masinile, fac plimbari romantice prin viscol sau asteapta RATB-ul. Tramvaiele de la Unirii s-au oprit si au facut coada, de emotii.

Insa Bucurestiul pe timp de iarna vine si cu alte bucurii, pe langa interesul vadit al autoritatilor. El, orasul, s-a gatit fix la timp ca sa primeasca ninsoarea asta, ceea ce se potriveste destul de bine – luminite, zapada, oras ca-n basme.  Nu zic nimic de conurile dubioase de la Universitate, pentru ca sunt cele mai ciudatele decoratii pe care le-a aruncat Bucurestiul pe el de cand a inceput moda asta. Sunt colorate, sunt multe, sunt ciudate si gata. Mai important mi se pare ca si Piata Unirii s-a gatit. In roz aprins. Ca e o culoare care reda miracolul Craciunului, evident. Si uite asa, fantana principala de la Unirii lumineaza fuchsia, ceea ce contribuie enorm la imaginea de oras in prag de apocalipsa. Adevarul e ca, daca anul asta vrea sa concureze la iarna apocaliptica, concurenta e mare datorita anului trecut, in care simteai ca se termina lumea. Sau ca ti se termina tie viata, fericirea, rabdarea si iarna tot continua.

O alta chestie de care sunt foarte mandra e noul pavaj de la Unirii, neterminat, desigur, ca daca ninge si nu da nimeni zapada (cum ne-am obisnuit), se face stratul uniform. Eh, pavajul asta e clar in stil Bucuresti. In primul rand, dupa cum am zis, nu e terminat. Asta e o semnatura puternica de Bucuresti. Apoi, toate bucatile alea sunt aruncate la misto, sunt inclinate, lipite prost. Adica arata a munca de mantuiala, potrivita centrului orasului. Cred ca a fost teribil de greu sa puna un pavaj drept la campie, pe un trotuar, ca stim cu totii ce capcane arhitecturale sunt trotuarele astea drepte. Nu te pui cu ele… Inca nu mi-am dat seama daca se aluneca pe ele, asta ar fi un bonus extraordinar. Pe alea din cartierul meu se aluneca fain, ele fiind probabil furate dintr-o tara calda, unde nu se pune problema zapezii sau inghetului.

Singura bucurie pe care orasul inca nu si-a putut-o aroga a fost sa-mi vad cainele, care e oricum cat un bulgare de zapada (gri-murdar), sarind in prima zapada din viata ei, croindu-si drum cu capul prin nameti si inghitind munti de zapada. N-am vazut pe nimeni sa se bucure atata de zapada, nici in filme, asa ca ea m-a convins. Cat am stat in curte, cu zapada pana la jumatatea gambei, alergand pufuloiul gri, care abia se vedea de fulgii mari si stralucitori care tot cadeau, m-am bucurat si eu un pic de prima ninsoare.

%d blogeri au apreciat asta: