Arhive blog

Stropul de magie urbana

Mie imi place camera mea, asa verde cum e si mica, plina de lucruri, de amintiri frumoase, de cadouri si tot felul. Ma simt in siguranta aici, e un loc safe. E drept ca mai sunt bocanelile obisnuite, pasii care se aud pe coridor, lustra care se mai clatina, usa care se mai deschide, scartaind, in special cand sunt singura acasa. Dar e ok. Mostly.

Si mai sunt seri in care ceva imi atrage atentia. Ma uit brusc pe fereastra si vad, pe deasupra lumanarii verzi care sta tot timpul aprinsa, luna, imbracata in nori, dar luminand puternic printre crengile negre din dreptul camerei mele, fix ca intr-o poveste de groaza care se respecta. Delirul datorat febrei oricum aduce in jurul meu lucruri care nu sunt tocmai aici. Si mai e si luna, care bantuie, noapte de noapte.

Poate toate astea anunta ca se apropie Halloweenul romanesc. Sa se adune usturoiul, sa se presare sarea, sa se lege busuiocul si ce alte lucruri magice mai sunt necesare pentru protectia oamenilor. Caci spiritele nu vin doar cu vesti de pe alt taram, ci cer si plata si nu stii niciodata daca poti s-o duci la capat.

Mi s-ar parea dragut sa tin un Sfant Andrei, asa cum ar trebui sa se tina. Ar fi singura ocazie din an in care as putea sa torn sare la ferestre si la usi, ca in Supernatural, fara sa par atat de sarita de pe fix. In rest, cu busuiocul am dres-o, am aflat de mult care ar fi potentialul ursit care sa ma suporte. Cu graul, iar nu-i de mine, ca daca e sa fiu urmatorul an bolnava si sa am parte de belele, macar sa nu stiu. Sa fie surpriza. Si de aflat lucruri de la spirite, nu multumesc, decat daca vor sa-mi completeze aici un chestionar mic si un test de personalitate si, daca au timp, sa participe si la experimentul meu cu perceptia subliminala. Nu? Eh, asa ma gandeam si eu…

Imi doresc sa traiesc un an la tara, cu toate traditiile si obiceiurile respectate pana la ultimul cuvant. Insa pana atunci, o sa atarn frumos undeva o funie de usturoi, ca sigur am una, si o sa presar un fir de sare, sa ma simt eu bine.

Traditii urbane de Craciun

Treaba cu traditiile de Craciun din Bucuresti e ciudata pentru ca difera de la loc la loc. Avem traditionalistii care inca respecta obiceiurile inradacinate, dar sunt si occidentalistii care au preluat tot felul de obiceiuri din exterior. Oricum ar fi, in fiecare loc e un intreg spectacol, indiferent de maniera abordata. Chiar daca de multe ori sunt doar pregatiri de dragul pregatirilor, tot procesul asta te prinde. Si nu poti sa te abtii de la participare. Si da, exista discutia aia cu Craciunul comercializat, cu pierderea esentei si asa mai departe. Eu cred ca tine doar de tine daca il consideri asa sau nu. Ca nu iti serbezi Craciunul la TV sau in piata, ci cu oamenii apropiati tie.

Ca traditie pe care am observat-o eu „la oras” ar fi, pentru inceput, ciocolata calda cu scortisoara, bauta intr-o cafenea din centrul vechi. Desi chestia asta incepe de cand se lasa frigul si localurile isi inchid terasele, retragandu-se inauntru, in preajma Craciunului se intampla tot mai des. Deoarece Craciunul are gust de scortisoara 😀

Vinul fiert, impartit cu prietenii, inchisi cateva zile in casa pentru rezolvarea unui puzzle imens. (De cativa ani caut puzzle 3D si nu gasesc nicaieri :(…) Sau inchisi la un maraton de filme. Sincer, nu prea conteaza activitatea in sine, ca e rezolvat de puzzle sau maraton, ci faptul ca oamenii se strang ca sa petreaca timp impreuna.

Cumparaturile nocturne, al caror fan sunt. Pentru ca noaptea e mult mai liber, pentru ca e mai liniste si pentru ca arata altfel. Si, pana la urma, e ceva nou.

Cadourile – mai nou, targurile de cadouri care mi se par o chestie minunata. Pentru ca toate chestiile de acolo sunt meaningful si pentru ca ai de unde alege.

Bradul – impodobirea lui e o chestie care difera cel mai mult de la loc la loc. In primul rand, pentru ca unii nu isi mai iau brad si decoreaza prin casa. In al doilea rand, pentru ca unii il impodobesc cu o saptamana inainte, sa fie asa pe tot parcursul perioadei, iar altii il impodobesc cu cateva zile inainte sau chiar pe 24. Si apoi, mai e chestia cu cadourile. Cand vine Mosul? Ei bine, la unii vin treptat: uite masinuta asta, ti-o dau in avans de Craciun. La altii vine in seara de 24, dupa ce a fost impodobit bradul. Si mai e varianta cu venitul in noaptea de 24 si 25, cadourile fiind desfacute pe 25. Preferata mea e cea cu 24 pentru ca nu am suficienta rabdare sa astept pana pe 25 😀

Petrecerile – fie cele facute special de firma, fie cu prietenii sau cu familia. De cativa ani incoace, se poarta petrecerile de Craciun, nu doar de Revelion. Pentru cadouri se face tombola, bradul e adus si impodobit de cativa si tot asa.

Mie cel mai fain mi se pare sa faci toate chestiile astea cu oameni care iti plac. Sa te pui cu ei la impodobit de brad (baietii sa aduca bradul in casa), fetele sa se ocupe de bunatati, iar cadourile sa fie de la toti pentru toti. Sincera sa fiu, e cam al doilea an in care ma entuziasmez de Craciun. Am zis sa ii dau o sansa. Sa vedem cum o sa fie anul asta 😛

%d blogeri au apreciat asta: