Arhive blog

Deadline

As in… dead. Cam asa e sesiunea, asa o vad eu. Un sir de deadlineuri, fixate la o distanta aproape suficienta ca sa nu dai in burnout. Cu ocazia asta am ajuns si pe la BCU (Biblioteca Centrala Universitara) unde nu prea mi-a placut. Adica… da, am abonament la biblioteca, parca sunt cu un punct mai culta, dar visul meu de a sta cu orele in biblioteca, in liniste, unde as devora carte dupa carte de psiho, s-a cam dus dracului. Nu de alta, dar toate cartile de psiho din marea BCU is vreo 3 raftulete amarate. 2 carticele ale lui Freud, un Jung si vreo 2 Adler. Am incercat sa caut in minunatele baze de date ale BCU, unde avem acces la atatea articole, caci BCU e o unitate academica europeana, asa ca se intelege bine cu alte unitati de genul din strainatate si are acces la articolele postate prin diverse locuri. Ei bine, in ore intregi de cautare, nu am gasit nimic relevant despre Rotter. Ma rog, poate nu e un exemplu asa de bun, ca nu il stie chiar atat de multa lume. Dar Selye, de exemplu, care saracul e taticul stresului? Toata lumea stie de stres. E la moda. Nici el nu era in toata biblioteca. Plus bibliotecarele care indeplineau fix rolul de functionare. Habar nu aveau despre cartile din biblioteca, nu aveau chef sa-ti dea nici o indicatie si nu aveau chef, in general, de nimic. Ma asteptam la bibliotecarele alea din povesti, alea care se isterizeaza daca atingi cartile intr-un mod care le-ar putea rupe sau ceva. Ei bine, cele de aici couldn’t care less. Si inca ceva… Cum sa intri intr-o biblioteca, sa te duci la raft si sa vezi ca acele carti nu sunt puse in ordine alfabetica? Erau 3 raftulete, acasa am mult mai mult de 3 raftulete si sunt toate puse in ordine alfabetica si dupa tema si dupa perioada eventual. Si am trecut prin toate astea pentru ca aveam nevoie de research pentru proiectul la PCPS, la care am stat 2 zile sa-l fac, adica fix in alea 2 zile de dinainte de deadline. Si am depasit termenul limita. Cu 4 minute. Pentru ca din 3 calculatoare, doar unul avea diacritice si, ca sa vezi, era singurul care nu avea net. Asadar, cu vreo 5 min inainte de 12, am inceput sa caut prin apartament un wifi ceva, neparolat. Si alergam cu laptopul in brate, doar-doar oi prinde semnalul mult dorit… Si s-a intamplat sa nimeresc semnalul cand deja era trecut de 12, asa ca in loc sa trimit 2 mailuri, unul pentru proiectul meu si unul pentru al colegei la care stateam, am trimis doar unul cu mentiunea „N-am avut net pentru 2 mailuri”.

Si apoi examenele si stresul si noptile nedormite si plimbarile nocturne de 5 minute ca sa iesim din starea aia de nerabdare, starea aia in care nu mai vrei altceva decat sa se termine odata. Si o luna de locuit cu o colega, doar noi doua, care ne-am descurcat de minune si am fost chiar si responsabile si ce mai trebuie. Si Supernatural, episod dupa episod, de ajunsesem la un moment dat sa ne gandim ca mai degraba la examen ne intreaba care sunt modalitatile de a scapa de un demon, decat tipologiile lui Pavlov. Si ne-am bucurat de furtuna de azi noapte, am deschis larg geamurile si am scos capul afara, ca ne era lene sa ne miscam pana in fata blocului.

Si acum s-a terminat. Oficial. Am terminat sesiunea, am terminat primul an de facultate. Si am luat 10 la examenul practic de la statistica. Unde da, evident, mi-a picat testul de normalitate cu nume alcoolic – Kolmogorov-Smirnov (cunoscut, mai degraba, sub numele de Kurmov-Absolut). Si da, profu’ a vrut sa ma chinuie si m-a pus sa ii spun cum se numeste testul respectiv. Dar a meritat.

Si de acum incolo o sa ma apuc de lucrurile pe care mai trebuie sa le fac inainte de a implini 20 de ani. Prima chestie de pe lista e facut conditie fizica. Nu de alta, dar o alta chestie e sa ajung pe vf. Moldoveanu si mno…

Si in seara asta B24FUN a facut 8 ani si a dat petrecere pe Motoare unde a fost, in sfarsit, racoare dupa zilele infernale care au trecut, iar vantul mi-a fluturat in toate partile noua rochie verde.

De maine intru intr-o scurta perioada de dezorientare. Nu mai sunt in sesiune, nu mai am episoade din Supernatural de vazut, habar nu am ce o sa fac. In afara de cheful de vineri seara. Si un potential weekend cu cortul undeva. Si mers la ceva lansari prin tara saptamana care urmeaza. Dap, clar, no idea. Norocul meu e ca se gaseste mereu cineva care sa imi faca programul, daca eu nu sunt in stare de asa ceva.

Un moment de visare

Acum, cand se apropie sesiunea, ma apuca iar dorul de duca. Exact cum eram si inainte de teze, inainte de bac, inainte de admitere. In general, inainte de chestii importante la scoala, am asa un chef de orice in afara de invatat. Ma trezesc brusc ca vreau sa merg pe Luna sau tot felul de chestii de astea. Cred ca e cam ca faza aia cu „daca ti se incalzesc chakrele talpilor ce inseamna? inseamna ca vrei s-o iei la fuga”.

Asa ca acum mi-as suna prietenii cu care nu am mai vorbit de mult timp, m-as intalni cu ei, as pleca la Sibiu, as pleca din tara, as merge la shopping, as pleca intr-o tabara, m-as plimba cu bicicleta, as medita, as citi, as scrie, m-as uita pe pereti, orice numai sa nu invat. 😐 Vacanta imi prieste tare mult… Partea buna e ca la un moment dat s-ar putea sa fiu atat de absorbita de ideea acestor alte activitati incat as invata repede si mult, numai sa trec odata de sesiune cu bine.

Ma gandesc si eu acum, cat imi mai permit sa stau cu ochii pe pereti si cu mintea in alta parte. Ca apoi se termina pauza, se incheie vacanta si incepe perioada in care invatatul o sa ajunga o obsesie.

Dar pana atunci, mai respir un pic, mai visez un pic.

%d blogeri au apreciat asta: