Arhive blog

Mandra ca sunt romanca?

20161201_123605

De 1 Decembrie, am iesit bucuroasa in strada si m-am pornit spre Arcul de Triumf, la 15 minute distanta de casa, sa asist la parada militara de azi, alaturi de prietenii de la munca.

In fiecare an vazusem parada de acasa si mi se paruse un eveniment frumos, la care imi doream sa particip. Atat prin prisma Masterului pe care l-am urmat, de Psihologie Aplicata in Domeniul Securitatii Nationale, cat si datorita oamenilor din viata militara pe care ii cunosc, am un mare respect pentru armata noastra, pentru sacrificiile pe care le fac, pentru timpul departe de casa si familie si pentru acceptarea unei vieti dure la care multi nu ar face fata.

Cu gandurile astea, am mers grabita pe drum, cu teama ca am ratat defilarea. Ceea ce s-a si intamplat, asa ca din directia inspre care mergeam au inceput sa curga puhoaie de oameni, care mai de care mai veseli, fluturand steagul Romaniei. Pas cu pas, entuziasmul meu a inceput sa dispara, in timp ce imi dadeam seama ca oamenii care treceau pe langa mine incepeau sa ma masoare din cap pana in picioare, sa se uite furiosi, si, in final, sa inceapa sa ma injure. Cu demnitatea un pic stirbita si anxietatea sociala in crestere, am numarat nu mai putin de 10 oameni care m-au jignit, au tipat dupa mine sau m-au injurat. Pentru cei care se intreaba cu ce am gresit – nu, nu am venit infasurata in steagul Ungariei la ziua nationala, nu eram acoperita de gunoi, nu-s nici om politic. Nu, s-a intamplat ca in ziua asta sa fi purtat, pe sub geaca de iarna captusita, pantaloni scurti, dres si cizme. Atat. Pantaloni scurti!

In mod evident, asta a fost de o incompatibilitate rara cu simtul patriotic care a lovit multimea la parada de 1 Decembrie. Suntem romani, suntem frumosi, Romania este Mare!

Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie, e sa-ti educi cetatenii, sa ii inveti despre responsabilitate, toleranta si comunitate. Sa nu ne iei ochii doar cu lucruri stralucitoare, sa ai grija de copiii tai, sa aiba sansa unui viitor aici in tara, nu doar in strainatate, sa nu le fie teama sa iasa pe strada si sa fie amenintati.

Nu as vrea sa inchei cu ceva negativ, ci intr-o nota mai optimista. Desi am ratat parada, am reusit sa vad vehiculele militare, tancuri, amfibii, Humvee-uri si multe altele, am putut sa le observam indeaproape, sa ne urcam pe ele si sa ascultam povestile triste, dar captivante ale militarilor care au fost in teatre de razboi.

Eu aleg sa imi ramana in minte un 1 Decembrie in care am invatat ceva, in care am descoperit lucruri noi si m-am bucurat de ce am reusit sa vad. Iar pana la anul, imi doresc mult sa am parte de cat mai multe dovezi ca Romania chiar e mare si romanii sunt frumosi. Poate o sa imi fie mai usor sa cred.

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: