Unde mi-e toamna?

Gata, am terminat cu optimismul. O portie, din cand in cand, e de ajuns.

E foarte posibil ca eu sa fi ratat faptul ca a venit toamna, inca din septembrie. Am descoperit ca, la fel cum la scoala, dupa ce lipseam o zi, veneam in ziua urmatoare cu cartile din ziua in care am lipsit, asa mai fac chestii si la aproape 20 de ani. De exemplu, eu m-am considerat in vara pana pe 26 septembrie, cand m-am intors acasa din vacanta, desi, calendaristic cel putin, era toamna. Dar deh, cum vacanta e clar vara, am ramas in vara.  Sau am ignorat complet vremea din Bucuresti, pentru ca eu am avut impresia ca vremea din Oradea, Iasi, whatever, era de fapt vremea din Bucuresti. Si-asa n-am nici o treaba cu orientarea temporala sau spatiala. Dar de data asta m-am pierdut complet, dincolo de faptul ca nu stiu ce zi e si unde ma aflu. Acum nu mai inteleg vremea deloc. Am senzatia ca am sarit direct de la focurile verii la frigul ala crunt.

Ideea e ca nu as avea de ce sa ma plang. Toamna a fost, zile suficiente, atata doar ca nu m-am prins. Dar asta nu ma opreste sa vociferez acum. Ce Dumnezeului e vremea asta?! Cat de gros sa ma imbrac ca sa nu-mi mai fie frig? E normal ca deja am avut primul vin fiert pe anul asta, inca din octombrie? Si cum circula vestea ca iarna asta o sa fie cea mai grea si bla bla… Pai incepe de acum? Se grabeste undeva? Si ninsori din noiembrie? Nu, multumesc, dupa ce ca schimb prefixu’ si imi fac inscrierea pe lista oamenilor cu riduri, numai ninsorile mai lipseau.

Si cand e frig, circulatia incetineste, oamenii amortesc, sunt din ce in ce mai inactivi; letargie, pierderea chefului de miscare si a chefului in general. Nimic nu se misca, oamenii uita usor-usor sa mai zambeasca, Bucurestiul oricum ma dezamagise, iar pe frig e at its worst… Vreau lumina aia de toamna, vreau culorile, vreau un pic de ceata, 2-3 picuri de ploaie, da’ atat. Nu cred ca pot sa rezist daca eu m-am intors brusc in Bucuresti si nu-mi vine sa ies din casa, pentru ca trebuie sa ies, trebuie sa ma misc, vreau sa vad cat mai multe, vreau sa ma bucur de centrul vechi si de partile bune din Bucuresti, dar le vreau pe vremea aia de toamna. Vreau sa pot iesi noaptea sa ma plimb, sa vad luminile mele pe bulevarde, fara sa-mi fie teama ca ma intorc acasa tzurtzure. Si nu vreau sa-i fi cazut deja frunzele copacului din fata ferestrei mele, pentru ca nu ma simt inca pregatita sa vad niste crengi negre, goale si un cer alburiu si intotdeauna innorat pentru urmatoarele luni.

Si anotimpul meu preferat e toamna, vreau sa ma bucur de ea. Dati-mi toamna inapoi!