La noi

Un inceput obisnuit de saptamana la psiho: luni seara, crime, cu explicatii clare si imagini explicite. Marti, de la prima ora, durerea, sinuciderea si, dupa o scurta pauza, diabetul si Alzheimer.

Ajungi acasa si iti amintesti de bunicul cu diabet, de unchiul cu Alzheimer, de matusa cu depresie si tot asa. Afli de la cineva ca s-a mai sinucis un om, un prieten apropiat de-al lui. Sunt oameni cunoscuti care patesc chestii dintr-astea, rude, prieteni, pe care ii doare, care sufera. Oameni pentru care viata nu mai e o cutie de bomboane de ciocolata, ci e reala, cat se poate de reala.

Si dupa toate astea, stai si te intrebi: oare in viitor, dupa toata pregatirea necesara, o sa reusesti sa impiedici un om de la a-si pune capat zilelor? O sa usurezi viata cuiva? O sa aduci ceva bun in vietile oamenilor? Caci daca da, serios ca merita toate inceputurile astea de saptamana.

Anunțuri

Posted on Noiembrie 16, 2010, in Zile bune si nebune and tagged , , . Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: